SEDIMENTAR, -Ă, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2); format prin sedimentare. Proces sedimentar = proces de formare a sedimentelor. Rocă sedimentară = rocă rezultată prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente. – Din fr. sédimentaire.

sedimenta [At: ONCESCU, G. 10 / Pzi: ~tez / E: fr sédimenter, ger sedimentieren] 1 vr (D. substanțe corpusculare solide dintr-o suspensie) A se lăsa la fund sub formă de sediment (1) Si: a se așeza, a se depozita, a se depune. 2 vr (Glg; d. particule sau d. fragmente de minerale, de roci, de organisme etc.) A se așeza în straturi (formând o masă compactă, dură) Si: a se depozita, a se depune. 3 vtf (D. agenți fizici, chimici sau biologici; c. i. minerale sau resturi organice) A face să se depună în straturi.

sedimentar, ~ă [At: COBÎLCESCU, G. 14/5 / Pl: ~i, ~e / E: fr sédimentaire] 1 a (D. formații geologice, terenuri, depuneri etc.) Caracteristic sedimentului (2). 2 a (D. formații geologice, terenuri, depuneri etc.) Constituit din sediment (2). 3 a (Spc; d. roci) Care rezultă prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente transportate de vânturi, de ape sau de ghețari, prin precipitarea chimică în ape sau sub acțiunea unor organisme. 4-5 sm, a (Șîs Rocă ~ă) Rocă formată prin sedimentare (2). 6 a (Îs) Proces ~ Proces de formare a sedimentelor.

SEDIMENTAR, -Ă, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2); format prin sedimentare. ◊ Proces sedimentar = proces de formare a sedimentelor. Rocă sedimentară = rocă rezultată prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente. – Din fr. sédimentaire.

SEDIMENTA, pers. 3 sedimentează, vb. I. Refl. (Despre substanțe aflate în suspensie) A se așeza, a se depune în straturi (ca efect al diferenței de densitate dintre substanța care se depune și lichidul în care aceasta este în suspensie). V. precipita.

SEDIMENTAR, -Ă, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2), format prin sedimentare. Rocă sedimentară.

SEDIMENTA vb. I. refl. A se așeza, a se lăsa la fund, a se depune în strate; a forma sedimente. [P.i. 3 -tează. / < germ. sedimentieren].

SEDIMENTAR, -Ă Care are caracteristicile unui sediment; format prin sedimentare. [Cf. fr. sédimentaire].

SEDIMENTA vb. refl. a se depune în straturi; a forma sedimente. (< fr. sédiementer, germ. sedimentieren)

SEDIMENTAR, -Ă adj. caracter de sediment; format prin sedimentare. ♦ rocă ~ă = rocă prin depunerea materialului provenit din alterarea sau dezagregarea altor roci, transportat de vânturi, ape ori ghețari, sau prin depunerea resturilor de organisme. (< fr. sédimentaire)

A SE SEDIMENTA pers. 3 se ~ează intranz. (despre particulele unor substanțe solide) A se depune în straturi; a forma un sediment; a se precipita; a se depozita. /Din sediment

SEDIMENTAR ~ă (~i, ~e) geol. Care are caracter de sediment; care s-a format prin a se sedimenta. Rocă ~ă. /<fr. sédimentaire

sedimentar a. ce are caracterul unui sediment: terenuri sedimentare.

*sedimentár, -ă adj. (d. sediment; fr. sédimentaire). Format din sediment: teren sedimentar.

sedimenta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se sedimentează, imperf. 3 pl. se sedimentau; conj. prez. 3 să se sedimenteze; ger. sedimentându-se

sedimentar adj. m., pl. sedimentari; f. sedimentară, pl. sedimentare

!sedimenta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se sedimentează

sedimentar adj. m., pl. sedimentari; f. sedimentară, pl. sedimentare

sedimenta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. sedimentează; ger. sedimentând

sedimentar adj. m., pl. sedimentari; f. sg. sedimentară, pl. sedimentare

cortegiu sedimentar ( engl.= systems tract), în → stratigrafia secvențială, unitate care include asociații de sedimente cu trăsături faciale diferite, care s-au depus simultan și care prezintă variații laterale semnificative; C.s. sunt delimitate de suprafețe (linii) de timp, iar intervalul în care s-au format își găsește un corespondent pe → curba eustatică. (Ex. c.s. de mare joasă, c.s. de mare înaltă).

sedimentar, (engl.= sedimentary) referitor la un proces natural, totdeauna exogen, care a condus la acumularea de sedimente, sau referitor la un dep. rezultat prin sedimentare. sedimentologie, (engl.= sedimentology) știința care se ocupă cu studiul sedimentelor – act. din p.d.v. al caracterelor petrografice, sistematizării și genezei lor. S. analizează în special ansamblul de factori care controlează procesul de sedimentare la supr. scoarței și oferă sugestii pentru reconstituirea condițiilor de formare a rocilor sedim. S. este strâns legată de petrologia sedimentară, împreună cu care studiază toate formațiunile sedim. de la suprafața scoarței terestre.

SEDIMENTÁR, -Ă (< fr.) adj. Cu caracter de sediment, format prin sedimentare. ◊ Proces s. = proces de formare a sedimentelor. Rocă s. = rocă rezultată prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente, transportate de vânturi, ape ori ghețari (roci clastice terigene sau detritice) prin precipitarea chimică în ape (roci de precipitare) sau prin acumularea organismelor moarte sau a unor produse organice (roci biologice sau organogene). Principalele r.s. sunt: argilele, marnele, gresiile, calcarele, conglomeratele, caustobiolitele.

SEDIMENTA vb. (GEOL.) a se depozita, a se depune. (Calcarul s-a ~.)

SEDIMENTA vb. (GEOL.) a se depozita, a se depune. (Calcarul s-a ~.)