11 definiții pentru sedimentație sedimentațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEDIMENTÁȚIE, sedimentații, s. f. Sedimentare. – Din fr. sédimentation.

SEDIMENTÁȚIE, sedimentații, s. f. Sedimentare. – Din fr. sédimentation.

sedimentație sf [At: CANTUNIARI, L. M. / Pl: ~ii / E: fr sédimentation] (Rar) 1-2 Sedimentare (1, 3).

SEDIMENTÁȚIE, sedimentații, s. f. Sedimentare.

SEDIMENTÁȚIE s.f. Sedimentare. [Gen. -iei, var. sedimentațiune s.f. / cf. fr. sédimentation].

SEDIMENTÁȚIE s. f. sedimentare. (< fr. sédimentation)

SEDIMENTÁȚIE ~i f. Procesul de a se sedimenta. /<fr. sédimentation

SEDIMENTAȚIÚNE s.f. v. sedimentație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sedimentáție (-ți-e) s. f., art. sedimentáția (-ți-a), g.-d. art. sedimentáției; pl. sedimentáții, art. sedimentáțiile (-ți-i-)

sedimentáție s. f. (sil. -ți-e), art. sedimentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. sedimentáției; pl. sedimentáții, art. sedimentáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEDIMENTÁȚIE s. v. depozitare.

SEDIMENTAȚIE s. (GEOL.) depozitare, depunere, sedimentare. (Proces de ~ a calcarului.)

Intrare: sedimentație
sedimentație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sedimentație
  • sedimentația
plural
  • sedimentații
  • sedimentațiile
genitiv-dativ singular
  • sedimentații
  • sedimentației
plural
  • sedimentații
  • sedimentațiilor
vocativ singular
plural
sedimentațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sedimentațiune
  • sedimentațiunea
plural
  • sedimentațiuni
  • sedimentațiunile
genitiv-dativ singular
  • sedimentațiuni
  • sedimentațiunii
plural
  • sedimentațiuni
  • sedimentațiunilor
vocativ singular
plural

sedimentație sedimentațiune

etimologie: