14 definiții pentru secular


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECULÁR, -Ă, seculari, -e, adj. 1. Care durează mai multe secole, care are o vechime de unul sau de mai multe secole; p. ext. extrem de vechi, străvechi. 2. Care are loc o dată la o sută de ani. 3. (Livr.) Laic. 4. (La catolici) De mir. – Din fr. séculaire, lat. saecularis.

SECULÁR, -Ă, seculari, -e, adj. 1. Care durează mai multe secole, care are o vechime de unul sau de mai multe secole; p. ext. extrem de vechi, străvechi. 2. (Livr.) Laic. – Din fr. séculaire, lat. saecularis.

SECULÁR, -Ă, seculari, -e, adj. 1. Care durează mai multe secole, care are o vechime de unul sau de mai multe secole (v. centenar); fig. străvechi. Nu se putea prevedea cine va fi salvatorul din suferințile seculare. SADOVEANU, E. 240. Brațe-n brațe stau stejarii în pădurea seculară, Azi, fiind în voie bună, vechiul cîntec și-l cîntară. IOSIF, T. 187. 2. (Despre clerici; în opoziție cu monahal) De lume, lumesc. ◊ Preot secular = preot de mir.

SECULÁR, -Ă adj. Care durează, care există de secole; străvechi. [< lat. saecularis, cf. fr. séculaire].

SECULÁR, -Ă adj. 1. de secole; străvechi. 2. care are loc o dată la un secol. ♦ an ~ = an care încheie un secol. 3. (rar) laic. (< fr. séculaire, lat. saecularis)

SECULÁR ~ă (~i, ~e) Care există de secole; de vârsta unui secol; centenar. /<lat. saecularis, fr. séculaire, séculier

secular a. 1. care se face în fiecare secol: serbare seculară; 2. ce are vârsta de un secol: stejar secular; 3. laic, temporal: jurisdicțiunea seculară; brațul secular, justiția ordinară, în opozițiune cu tribunalele ecleziastice.

*seculár, -ă adj. (lat. secularis). 1. Care există de un secul saŭ de maĭ multe: pădurĭ seculare, drepturĭ seculare. 2. Care se face la un secul o dată: sărbărĭ seculare; 3. Laic, temporal, de lume, de mir: preut secular (nu călugăr). 4. Laic, temporal, civil: tribunal secular.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

seculár adj. m., pl. seculári; f. seculáră, pl. seculáre

seculár adj. m., pl. seculári; f. sg. seculáră, pl. seculáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SECULÁR adj. v. laic, lumesc, mirean, mirenesc, pământean, profan.

SECULÁR adj. 1. (livr.) centenar. (O instituție ~.) 2. străvechi. (O tradiție ~.)

secular adj. v. LAIC. LUMESC. MIREAN. MIRENESC. PĂMÎNTEAN. PROFAN.

SECULAR adj. 1. (livr.) centenar. (Cultură ~.) 2. străvechi. (O tradiție ~.)

Intrare: secular
secular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secular
  • secularul
  • secularu‑
  • secula
  • seculara
plural
  • seculari
  • secularii
  • seculare
  • secularele
genitiv-dativ singular
  • secular
  • secularului
  • seculare
  • secularei
plural
  • seculari
  • secularilor
  • seculare
  • secularelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

secular

  • 1. Care durează mai multe secole, care are o vechime de unul sau de mai multe secole.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: centenar (adj.) 2 exemple
    exemple
    • Nu se putea prevedea cine va fi salvatorul din suferințile seculare. SADOVEANU, E. 240.
      surse: DLRLC
    • Brațe-n brațe stau stejarii în pădurea seculară, Azi, fiind în voie bună, vechiul cîntec și-l cîntară. IOSIF, T. 187.
      surse: DLRLC
  • 2. Care are loc o dată la o sută de ani.
    surse: DEX '09 MDN '00
    • 2.1. An secular = an care încheie un secol.
      surse: MDN '00
  • 3. livresc De lume, lumesc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: laic
  • 4. (La catolici) De mir. Preot secular = preot de mir.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: