opțiuni
  • info

3 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

secretat s [At: DDRF / V: ~e / Pl: ? / E: nct] (Reg) Numele de familie.

SECRETA, pers. 3 secretă, vb. I. Tranz. A produce o secreție. [Prez. ind. și: secretează] – Din fr. sécréter.

secreta vt [At: KRETZULESCU, A. 299/24 / Pzi: 3 ~tează și (rar) secretă / E: fr sécréter] (C. i. substanțe organice etc.) A produce și a elimina secreții.

secretate s vz secretat

SECRETA, pers. 3 secretează, vb. I. Tranz. A produce o secreție. [Prez. ind. și: secretă] – Din fr. sécréter.

SECRETA, secretez și (rar) secret, vb. I. Tranz. A produce secreții. Dar gîndul se oprise răcit și corpul imens nu mai secreta prin porii pielei nădușeala. C. PETRESCU, C. V. 291. ◊ Absol. Fig. În lungul galeriei de piatră, canalele subțiri care au fost rupte de dinamită, continuă să secreteze încă, asemeni unor glande; la capătul lor boabele de apă apar organic, ca pe o frunte omenească stropii de sudoare. BOGZA, C. O. 123.

SECRETA vb. I. tr. (Despre glande) A produce o secreție. [P.i. -tez și secret. / < fr. sécréter].

SECRETA vb. tr. (despre glande) a produce o secreție. (< fr. sécréter)

A SECRETA pers. 3 ~ează tranz. (despre glande) A produce o secreție. [Sil. se-cre-; Și secretă] /<fr. sécréter

secretà v. a opera secrețiunea: ficatul secretează bila.

*secretéz v. tr. (fr. Sécréter, d. sécrétion, secrețiune). Scot, produc (un lichid): ficatu secretează bila.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

secreta (a ~) (desp. se-cre-) vb., ind. prez. 3 secretă, imperf. 3 pl. secretau; conj. prez. 3 să secrete

!secreta (a ~) (se-cre-) vb., ind. prez. 3 secretă

secreta vb. (sil. -cre-), ind. prez. 3 sg. și pl. secretă/secretează

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

secretat s.n. (înv. și reg.) numele (de familie).

Intrare: secretat (part.)
secretat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secretat
  • secretatul
  • secretatu‑
  • secretată
  • secretata
plural
  • secretați
  • secretații
  • secretate
  • secretatele
genitiv-dativ singular
  • secretat
  • secretatului
  • secretate
  • secretatei
plural
  • secretați
  • secretaților
  • secretate
  • secretatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: secretat (s.n.)
secretate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secretat
  • secretatul
  • secretatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • secretat
  • secretatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: secreta
  • silabație: se-cre-tă info
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secreta
  • secretare
  • secretat
  • secretatu‑
  • secretând
  • secretându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • secretă
 (să)
  • secrete
  • secreta
  • secretă
  • secretase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • secretă
 (să)
  • secrete
  • secretau
  • secretară
  • secretaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secreta
  • secretare
  • secretat
  • secretatu‑
  • secretând
  • secretându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • secretează
 (să)
  • secreteze
  • secreta
  • secretă
  • secretase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • secretează
 (să)
  • secreteze
  • secretau
  • secretară
  • secretaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

secretaverb

  • 1. A produce o secreție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dar gîndul se oprise răcit și corpul imens nu mai secreta prin porii pielei nădușeala. C. PETRESCU, C. V. 291. DLRLC
    • format_quote (și) absolut figurat În lungul galeriei de piatră, canalele subțiri care au fost rupte de dinamită, continuă să secreteze încă, asemeni unor glande; la capătul lor boabele de apă apar organic, ca pe o frunte omenească stropii de sudoare. BOGZA, C. O. 123. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.