10 definiții pentru secretariat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECRETARIÁT, secretariate, s. n. 1. Serviciu într-o instituție, într-o întreprindere, într-o organizație politică etc. care rezolvă lucrările curente ale conducerii acestora; birou unde își desfășoară activitatea personalul acestui serviciu. 2. Organ care coordonează și controlează activitatea (în special îndeplinirea hotărârilor) unui partid. 3. Organ de conducere al unei organizații internaționale cu atribuții administrative și executive. 4. Grup de persoane care consemnează conținutul dezbaterilor unei ședințe. [Pr.: -ri-at] – Din fr. secrétariat.

SECRETARIÁT, secretariate, s. n. 1. Serviciu într-o instituție, într-o întreprindere, într-o organizație politică sau de masă etc. care rezolvă lucrările curente ale conducerii acestora. 2. Organ care coordonează și controlează îndeplinirea hotărârilor partidului. 3. Organ cu atribuții administrative și executive al unei organizații internaționale. 4. Grup de persoane care consemnează conținutul dezbaterilor unei ședințe. [Pr.: -ri-at] – Din fr. secrétariat.

SECRETARIÁT, secretariate, s. n. 1. Serviciu într-o instituție, o întreprindere, o organizație politică, care rezolvă lucrările (administrative) curente. ◊ (Mai ales în S.U.A.) Secretariat de stat = minister. 2. Biroul sau birourile unde lucrează secretarul și personalul său subaltern. – Pronunțat: -ri-at.

SECRETARIÁT s.n. 1. Serviciu într-o instituție, într-o întreprindere etc. care se ocupă cu rezolvarea lucrărilor curente de birou, de cancelarie. 2. Organ al unei organizații internaționale având atribuții administrative și executive. ♦ Denumire dată persoanelor însărcinate să întocmească procesul-verbal asupra dezbaterilor unei ședințe. 3. Birou unde lucrează un secretar și subalternii săi. [Pron. -ri-at. / < fr. secrétariat, germ. Sekretariat, rus. sekretariat].

SECRETARIÁT s. n. 1. funcție, titlu de secretar. ◊ serviciu într-o instituție, întreprindere etc. care se ocupă cu rezolvarea lucrărilor curente de birou, de cancelarie. ◊ birou unde funcționează acest serviciu. 2. organ al unei organizații internaționale având atribuții administrative și executive. 3. organ al unui partid comunist sau muncitoresc care organizează și controlează îndeplinirea hotărârilor partidului. 4. denumire dată persoanelor însărcinate să întocmească procesul-verbal asupra dezbaterilor unei ședințe. (< fr. secrétariat)

SECRETARIÁT ~e n. 1) Organ care îndeplinește funcții de organizare și conducere curentă. ~ul O.N.U. 2) Serviciu, într-o întreprindere sau într-o organizație, care se ocupă cu lucrul de cancelarie. 3) Grup de persoane, de obicei alese, însărcinate să elaboreze hotărârea unei ședințe sau să scrie procesul-verbal. ~ul conferinței. [Sil. se-cre-ta-ri-at] /<fr. secrétariat

secretariat n. 1. funcțiunea de secretar; 2. biroul secretarului.

*secretariát n., pl. e (d. secretar; fr. secretariat). Funcțiunea de secretar. Bĭurou secretaruluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

secretariát (se-cre-, -ri-at) s. n., pl. secretariáte

secretariát s. n. (sil. -cre-, -ri-at), pl. secretariáte

Intrare: secretariat
secretariat substantiv neutru
  • silabație: -cre-, -ri-at
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secretariat
  • secretariatul
  • secretariatu‑
plural
  • secretariate
  • secretariatele
genitiv-dativ singular
  • secretariat
  • secretariatului
plural
  • secretariate
  • secretariatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)