10 definiții pentru secretariat

SECRETARIÁT, secretariate, s. n. 1. Serviciu într-o instituție, într-o întreprindere, într-o organizație politică etc. care rezolvă lucrările curente ale conducerii acestora; birou unde își desfășoară activitatea personalul acestui serviciu. 2. Organ care coordonează și controlează activitatea (în special îndeplinirea hotărârilor) unui partid. 3. Organ de conducere al unei organizații internaționale cu atribuții administrative și executive. 4. Grup de persoane care consemnează conținutul dezbaterilor unei ședințe. [Pr.: -ri-at] – Din fr. secrétariat.

SECRETARIÁT, secretariate, s. n. 1. Serviciu într-o instituție, într-o întreprindere, într-o organizație politică sau de masă etc. care rezolvă lucrările curente ale conducerii acestora. 2. Organ care coordonează și controlează îndeplinirea hotărârilor partidului. 3. Organ cu atribuții administrative și executive al unei organizații internaționale. 4. Grup de persoane care consemnează conținutul dezbaterilor unei ședințe. [Pr.: -ri-at] – Din fr. secrétariat.

SECRETARIÁT, secretariate, s. n. 1. Serviciu într-o instituție, o întreprindere, o organizație politică, care rezolvă lucrările (administrative) curente. ◊ (Mai ales în S.U.A.) Secretariat de stat = minister. 2. Biroul sau birourile unde lucrează secretarul și personalul său subaltern. – Pronunțat: -ri-at.

secretariát (se-cre-, -ri-at) s. n., pl. secretariáte

secretariát s. n. (sil. -cre-, -ri-at), pl. secretariáte

SECRETARIÁT s.n. 1. Serviciu într-o instituție, într-o întreprindere etc. care se ocupă cu rezolvarea lucrărilor curente de birou, de cancelarie. 2. Organ al unei organizații internaționale având atribuții administrative și executive. ♦ Denumire dată persoanelor însărcinate să întocmească procesul-verbal asupra dezbaterilor unei ședințe. 3. Birou unde lucrează un secretar și subalternii săi. [Pron. -ri-at. / < fr. secrétariat, germ. Sekretariat, rus. sekretariat].

SECRETARIÁT s. n. 1. funcție, titlu de secretar. ◊ serviciu într-o instituție, întreprindere etc. care se ocupă cu rezolvarea lucrărilor curente de birou, de cancelarie. ◊ birou unde funcționează acest serviciu. 2. organ al unei organizații internaționale având atribuții administrative și executive. 3. organ al unui partid comunist sau muncitoresc care organizează și controlează îndeplinirea hotărârilor partidului. 4. denumire dată persoanelor însărcinate să întocmească procesul-verbal asupra dezbaterilor unei ședințe. (< fr. secrétariat)

SECRETARIÁT ~e n. 1) Organ care îndeplinește funcții de organizare și conducere curentă. ~ul O.N.U. 2) Serviciu, într-o întreprindere sau într-o organizație, care se ocupă cu lucrul de cancelarie. 3) Grup de persoane, de obicei alese, însărcinate să elaboreze hotărârea unei ședințe sau să scrie procesul-verbal. ~ul conferinței. [Sil. se-cre-ta-ri-at] /<fr. secrétariat

secretariat n. 1. funcțiunea de secretar; 2. biroul secretarului.

*secretariát n., pl. e (d. secretar; fr. secretariat). Funcțiunea de secretar. Bĭurou secretaruluĭ.

Intrare: secretariat
secretariat substantiv neutru
  • silabație: -cre-, -ri-at
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular secretariat secretariatul
plural secretariate secretariatele
genitiv-dativ singular secretariat secretariatului
plural secretariate secretariatelor
vocativ singular
plural