26 de definiții pentru sechestra secfestra țacfistra săchestra săchistra săfestra secuestra secvestra sefestra segvestra (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECHESTRÁ, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri. A reține cu forța o persoană. [Var.: (înv.) secfestrá vb. I] – Din fr. séquestrer, lat. sequestrare.

sechestra [At: VALIAN, V. / V: (rar) secue~, (îrg) secfe~, secve~, (reg) sefe~, segve~, sevăs~, săche~, săchis~, sichis~, săfe~, sifes~, țacfis~ / Pzi: ~rez / E: fr séquestrer, lat sequestrare] 1 vt (Jur; c. i. bunuri mobile sau imobile aflate în litigiu sau aparținând unui debitor) A face indisponibil în vederea executării silite sau a confiscării Si: (îrg) a secfestrui, (înv) a secfestrarisi, a zeberi, (reg) a cuprinde, a foglăli, a funtui, a prenora. 2 vt (Rar) A dosi (3). 3 vt (C. i. oameni) A reține cu forța Si: a izola. 4 vt (Spc) A aresta (1). 5 vr (Rar; fig) A se claustra (4).

SECHESTRÁ, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri aflate în litigiu sau aparținând unui debitor (ca măsură de asigurare sau de încasare silită a datoriei). ♦ A reține o persoană cu forța și în mod ilegal. [Var.: (înv.) secfestrá vb. I] – Din fr. séquestrer, lat. sequestrare.

SECHESTRÁ, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri aflate în litigiu sau aparținînd unui debitor (ca măsură de asigurare sau de încasare silită a datoriei). ♦ A reține cu forța, în mod ilegal, o persoană. Variantă: secfestrá (SADOVEANU, P. M. 260, GHEREA, ST. CR. I 343) vb. I.

SECHESTRÁ vb. I. tr. 1. A pune (sub) sechestru. ♦ A reține pe cineva cu forța, ilegal. 2. A izola în caz de boală infecțioasă. ♦ A detașa un sechestru osos. [Var. secfestra vb. I. / < fr. séquestrer, cf. lat. sequestrare].

SECHESTRÁ vb. tr. 1. a pune (sub) sechestru. ◊ a reține pe cineva cu forța, ilegal. 2. a detașa un sechestru osos. (< fr. séquestrer, lat. sequestrare)

A SECHESTRÁ ~éz tranz. 1) (bunuri materiale) A supune unui sechestru. 2) (persoane) A reține cu forța (în mod ilegal). /<fr. séquestrer, lat. sequestrare

sechestrà v. 1. a pune un sechestru; 2. a închide ilegal pe cineva; 3. a pune de o parte: a sechestra o parte a unei moșteniri; 5. a se depărta de lume, a fugi de societatea oamenilor.

SECFESTRÁ vb. I v. sechestra.

SECFESTRÁ vb. I v. sechestra.

segvestra[1] v vz sechestra corectată

  1. În original, incorect accentuat: segvestra LauraGellner

SECFESTRÁ vb. I. v. sechestra.

*sechestréz v. tr. (lat. sequestrare, a depune, a depărta). Popresc, pun supt sechestru: a sechestra mobila cuĭva. Închid arbitrar o persoană: a sechestra un copil ca să nu ĭasă pe stradă.

arată toate definițiile

Intrare: sechestra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sechestra
  • sechestrare
  • sechestrat
  • sechestratu‑
  • sechestrând
  • sechestrându‑
singular plural
  • sechestrea
  • sechestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sechestrez
(să)
  • sechestrez
  • sechestram
  • sechestrai
  • sechestrasem
a II-a (tu)
  • sechestrezi
(să)
  • sechestrezi
  • sechestrai
  • sechestrași
  • sechestraseși
a III-a (el, ea)
  • sechestrea
(să)
  • sechestreze
  • sechestra
  • sechestră
  • sechestrase
plural I (noi)
  • sechestrăm
(să)
  • sechestrăm
  • sechestram
  • sechestrarăm
  • sechestraserăm
  • sechestrasem
a II-a (voi)
  • sechestrați
(să)
  • sechestrați
  • sechestrați
  • sechestrarăți
  • sechestraserăți
  • sechestraseți
a III-a (ei, ele)
  • sechestrea
(să)
  • sechestreze
  • sechestrau
  • sechestra
  • sechestraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secfestra
  • secfestrare
  • secfestrat
  • secfestratu‑
  • secfestrând
  • secfestrându‑
singular plural
  • secfestrea
  • secfestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secfestrez
(să)
  • secfestrez
  • secfestram
  • secfestrai
  • secfestrasem
a II-a (tu)
  • secfestrezi
(să)
  • secfestrezi
  • secfestrai
  • secfestrași
  • secfestraseși
a III-a (el, ea)
  • secfestrea
(să)
  • secfestreze
  • secfestra
  • secfestră
  • secfestrase
plural I (noi)
  • secfestrăm
(să)
  • secfestrăm
  • secfestram
  • secfestrarăm
  • secfestraserăm
  • secfestrasem
a II-a (voi)
  • secfestrați
(să)
  • secfestrați
  • secfestrați
  • secfestrarăți
  • secfestraserăți
  • secfestraseți
a III-a (ei, ele)
  • secfestrea
(să)
  • secfestreze
  • secfestrau
  • secfestra
  • secfestraseră
țacfistra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săchestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săchistra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săfestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
secuestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secvestra
  • secvestrare
  • secvestrat
  • secvestratu‑
  • secvestrând
  • secvestrându‑
singular plural
  • secvestrea
  • secvestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secvestrez
(să)
  • secvestrez
  • secvestram
  • secvestrai
  • secvestrasem
a II-a (tu)
  • secvestrezi
(să)
  • secvestrezi
  • secvestrai
  • secvestrași
  • secvestraseși
a III-a (el, ea)
  • secvestrea
(să)
  • secvestreze
  • secvestra
  • secvestră
  • secvestrase
plural I (noi)
  • secvestrăm
(să)
  • secvestrăm
  • secvestram
  • secvestrarăm
  • secvestraserăm
  • secvestrasem
a II-a (voi)
  • secvestrați
(să)
  • secvestrați
  • secvestrați
  • secvestrarăți
  • secvestraserăți
  • secvestraseți
a III-a (ei, ele)
  • secvestrea
(să)
  • secvestreze
  • secvestrau
  • secvestra
  • secvestraseră
sefestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
segvestra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)