5 definiții pentru sechelă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECHÉLĂ, sechele, s. f. (Mai ales la pl.) Urmă, consecință, tulburare funcțională sau organică durabilă rezultată după o boală, după o intervenție chirurgicală etc. – Din fr. séquelle.

SECHÉLĂ, sechele, s. f. (Mai ales la pl.) Urmă, consecință, tulburare funcțională sau organică durabilă rezultată după o boală, după o intervenție chirurgicală etc. – Din fr. séquelle.

SECHÉLĂ s.f. Urmă, consecință, tulburare funcțională sau organică care rămâne în urma unei boli, intervenții chirurgicale etc. ♦ (Fig.) Urmă, urmare. [< fr. séquelle, cf. lat. sequela – consecință].

SECHÉLĂ s. f. 1. tulburare funcțională sau organică în urma unei boli, intervenții chirugicale etc. 2. (fig.) urmă, urmare. (< fr. séquelle, lat. sequela)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sechélă s. f., g.-d. art. sechélei; pl. sechéle

sechélă s. f., g.-d. art. sechélei; pl. sechéle

Intrare: sechelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seche
  • sechela
plural
  • sechele
  • sechelele
genitiv-dativ singular
  • sechele
  • sechelei
plural
  • sechele
  • sechelelor
vocativ singular
plural