19 definiții pentru secărea, secărică   declinări

SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus).Secară + suf. -ea.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂRÍCĂ s. f. 1. Rachiu preparat din secară. 2. (Bot.; reg.) Chimen – Secară + suf. -ică.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus).Secară + suf. -ea.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂRÍCĂ s. f. 1. Rachiu preparat din secară. 2. (Bot.; reg.) Chimen – Secară + suf. -ică.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂREÁ s. f. (Bot.) Chimen, secărică. (Cu pronunțare regională) Fierbe holercă cu zahăr și cu săcărea pisată mărunțel. MARIAN, NA. 54. Săcăreaua sau săcărica... e bună de pus în rachiu. ȘEZ. XV 117.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂRÍCĂ s. f. 1. (Bot.) Chimen, secărea. (Cu pronunțare regională) Săcărica, de la care se mănîncă frunzele, iar semințele se pun în rachiu. ȘEZ. VIII 39. 2. Rachiu preparat cu anason.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

!secăreá (plantă) s. f., g.-d. art. secărélei; pl. secăréle, art. secărélele

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

secărícă (băutură) s. f., g.-d. art. secărícii

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

secăreá s. f., pl. secăréle

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secărícă (băutură) s. f., g.-d. art. secărícii

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secărícă (plantă) s. f., g.-d. art. secărícii/secărélei; pl. secăréle

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂREÁ s. v. chimen, chimion, molură, obsigă, secară.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂREÁ s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vântului.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂRÍCĂ s. v. chimen, chimion.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂRÍCĂ1 ~éle f. (diminutiv de la secară) Plantă erbacee cultivată pentru semințele aromatice, folosite în medicină și drept condiment; chimen; chimion. /secară + suf. ~ică

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SECĂRÍCĂ2 f. (diminutiv de la secară) Rachiu fabricat din secară. /secară + suf. ~ică

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

secărea f. Bot. obsigă. [V. secară].

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

secăreá f., pl. ele (dim. d. secară). Ovsigă. Chimenn (carum carvi).

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

secărícă f., pl. ricĭ sau rele (dim. d. secară). Secărea. Est. Rachiŭ de secară (Pop. săc~).

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink