2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECĂRÍCĂ s. f. 1. Rachiu preparat din secară. 2. (Bot.; reg.) Chimen – Secară + suf. -ică.

SECĂRÍCĂ s. f. 1. Rachiu preparat din secară. 2. (Bot.; reg.) Chimen – Secară + suf. -ică.

secări sf [At: DLR ms / Pl: ~ici / E: secară + -ică] 1-8 Secărea (1-8).

SECĂRÍCĂ s. f. 1. (Bot.) Chimen, secărea. (Cu pronunțare regională) Săcărica, de la care se mănîncă frunzele, iar semințele se pun în rachiu. ȘEZ. VIII 39. 2. Rachiu preparat cu anason.

SECĂRÍCĂ2 f. (diminutiv de la secară) Rachiu fabricat din secară. /secară + suf. ~ică

SECĂRÍCĂ1 ~éle f. (diminutiv de la secară) Plantă erbacee cultivată pentru semințele aromatice, folosite în medicină și drept condiment; chimen; chimion. /secară + suf. ~ică

secărícă f., pl. ricĭ sau rele (dim. d. secară). Secărea. Est. Rachiŭ de secară (Pop. săc-).

SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus).Secară + suf. -ea.

SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus).Secară + suf. -ea.

săcări[1] sf vz secărea

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

secărea sf [At: CIHAC, I. 252 / V: (reg) săc~ / Pl: ~ele / E: secară + -ea] (Bot) 1 (Pop) Chimen (Carum carvi). 2 (Pop; șîs ~ de grădină) Molură (Foeniculum vulgare). 3 (Înv; șîs ~ de grădină) Anason (Pimpinella anisum). 4 Plantă din familia gramineelor, înaltă până la 90 cm, cu frunze înguste, lineare, aspre la pipăit și cu spiculețe uniflore Si: (reg) gnopă, iarba-ovăzului, iarba-vântului, obsigă, odaie2, secărică (4) (Bromus samosus). 5 Plantă din familia gramineelor, cu frunze lineare sau linear-lanceolate, cu florile așezate în spiculețe, golașe sau păroase, care crește prin semănături Si: obsigă, (reg) secară-sălbatică, crapă, iarba-ovăzului, iarba-vântului, negară, odaie2, secărică (5), tolbă, zizanie (Bromus secalinus). 6 (Reg) Secară (1) (Secale cereale). 7 (Înv; lpl; îf săcărele) Săbiuță (3) (Gladiolus imbricatus). 8 (Îf secărică) Băutură alcoolică preparată, de obicei, din secară (aromată cu secărea) Si: secărică (8).

SECĂREÁ s. f. (Bot.) Chimen, secărică. (Cu pronunțare regională) Fierbe holercă cu zahăr și cu săcărea pisată mărunțel. MARIAN, NA. 54. Săcăreaua sau săcărica... e bună de pus în rachiu. ȘEZ. XV 117.

secăreá f., pl. ele (dim. d. secară). Ovsigă. Chimenn (carum carvi).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

secărícă (băutură) s. f., g.-d. art. secărícii

secărícă (băutură) s. f., g.-d. art. secărícii

secărícă (plantă) s. f., g.-d. art. secărícii/secărélei; pl. secăréle

!secăreá (plantă) s. f., g.-d. art. secărélei; pl. secăréle, art. secărélele


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SECĂRÍCĂ s. v. chimen, chimion.

arată toate definițiile

Intrare: secărică
secărică1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secări
  • secărica
plural
  • secărici
  • secăricile
genitiv-dativ singular
  • secărici
  • secăricii
plural
  • secărici
  • secăricilor
vocativ singular
plural
secărică2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secări
  • secărica
plural
  • secărele
  • secărelele
genitiv-dativ singular
  • secărele
  • secărelei
plural
  • secărele
  • secărelelor
vocativ singular
plural
Intrare: secărea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secărea
  • secăreaua
plural
  • secărele
  • secărelele
genitiv-dativ singular
  • secărele
  • secărelei
plural
  • secărele
  • secărelelor
vocativ singular
plural
secărică2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secări
  • secărica
plural
  • secărele
  • secărelele
genitiv-dativ singular
  • secărele
  • secărelei
plural
  • secărele
  • secărelelor
vocativ singular
plural
săcărea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săcărică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

secărică

etimologie:

  • Secară + sufix -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09

secărea Bromus ramosus secărică săcărea săcărică

etimologie:

  • Secară + sufix -ea.
    surse: DEX '98 DEX '09