2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus).Secară + suf. -ea.

SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus).Secară + suf. -ea.

secărea sf [At: CIHAC, I. 252 / V: (reg) săc~ / Pl: ~ele / E: secară + -ea] (Bot) 1 (Pop) Chimen (Carum carvi). 2 (Pop; șîs ~ de grădină) Molură (Foeniculum vulgare). 3 (Înv; șîs ~ de grădină) Anason (Pimpinella anisum). 4 Plantă din familia gramineelor, înaltă până la 90 cm, cu frunze înguste, lineare, aspre la pipăit și cu spiculețe uniflore Si: (reg) gnopă, iarba-ovăzului, iarba-vântului, obsigă, odaie2, secărică (4) (Bromus samosus). 5 Plantă din familia gramineelor, cu frunze lineare sau linear-lanceolate, cu florile așezate în spiculețe, golașe sau păroase, care crește prin semănături Si: obsigă, (reg) secară-sălbatică, crapă, iarba-ovăzului, iarba-vântului, negară, odaie2, secărică (5), tolbă, zizanie (Bromus secalinus). 6 (Reg) Secară (1) (Secale cereale). 7 (Înv; lpl; îf săcărele) Săbiuță (3) (Gladiolus imbricatus). 8 (Îf secărică) Băutură alcoolică preparată, de obicei, din secară (aromată cu secărea) Si: secărică (8).

SECĂREÁ s. f. (Bot.) Chimen, secărică. (Cu pronunțare regională) Fierbe holercă cu zahăr și cu săcărea pisată mărunțel. MARIAN, NA. 54. Săcăreaua sau săcărica... e bună de pus în rachiu. ȘEZ. XV 117.

secăreá f., pl. ele (dim. d. secară). Ovsigă. Chimenn (carum carvi).

săcări[1] sf vz secărea

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

secări vt [At: PAMFILE, A. R. 112 / V: săc~ / Pzi: ~resc / E: secară] 1 (C. i. lanuri de grâu) A curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara (1) crescută printre firele de grâu Si: (reg) a secărăți. 2 (Reg; c. i. lanuri de grâu) A umple de secară (1).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!secărea (plantă) s. f., g.-d. art. secărelei; pl. secărele, art. secărelele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SECĂREÁ s. v. chimen, chimion, molură, obsigă, secară.

SECĂREÁ s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vântului.

SECĂREA s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vîntului.

secărea s. v. CHIMEN. CHIMION. MOLURĂ. OBSIGĂ. SECARĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

secărí, secărésc, vb. IV (reg.; despre lanurile de grâu) 1. a curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara crescută printre firele de grâu; a secărăți. 2. a umple de secară, a face pestriț cu secară.

săcăréa, (secarea), s.f. – (reg.) Băutură preparată din secară; secărică: „Horincuță, săcăré, / Zâs-am, zău, că nu te-oi be” (Bilțiu, 2006: 99). – Din secară (< lat. secale) + suf. -ea (MDA).

Intrare: secărea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secărea
  • secăreaua
plural
  • secărele
  • secărelele
genitiv-dativ singular
  • secărele
  • secărelei
plural
  • secărele
  • secărelelor
vocativ singular
plural
secărică2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secări
  • secărica
plural
  • secărele
  • secărelele
genitiv-dativ singular
  • secărele
  • secărelei
plural
  • secărele
  • secărelelor
vocativ singular
plural
săcărea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săcărică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: secări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secări
  • secărire
  • secărit
  • secăritu‑
  • secărind
  • secărindu‑
singular plural
  • secărește
  • secăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secăresc
(să)
  • secăresc
  • secăream
  • secării
  • secărisem
a II-a (tu)
  • secărești
(să)
  • secărești
  • secăreai
  • secăriși
  • secăriseși
a III-a (el, ea)
  • secărește
(să)
  • secărească
  • secărea
  • secări
  • secărise
plural I (noi)
  • secărim
(să)
  • secărim
  • secăream
  • secărirăm
  • secăriserăm
  • secărisem
a II-a (voi)
  • secăriți
(să)
  • secăriți
  • secăreați
  • secărirăți
  • secăriserăți
  • secăriseți
a III-a (ei, ele)
  • secăresc
(să)
  • secărească
  • secăreau
  • secări
  • secăriseră
săcări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

secărea, secărelesubstantiv feminin

etimologie:
  • Secară + sufix -ea. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.