2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus).Secară + suf. -ea.

SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus).Secară + suf. -ea.

SECĂREÁ s. f. (Bot.) Chimen, secărică. (Cu pronunțare regională) Fierbe holercă cu zahăr și cu săcărea pisată mărunțel. MARIAN, NA. 54. Săcăreaua sau săcărica... e bună de pus în rachiu. ȘEZ. XV 117.

secărea f. Bot. obsigă. [V. secară].

secăreá f., pl. ele (dim. d. secară). Ovsigă. Chimenn (carum carvi).

săcări[1] sf vz secărea

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

săcărícă V. secărică.

secărícă f., pl. ricĭ sau rele (dim. d. secară). Secărea. Est. Rachiŭ de secară (Pop. săc-).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!secăreá (plantă) s. f., g.-d. art. secărélei; pl. secăréle, art. secărélele

secăreá s. f., pl. secăréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SECĂREÁ s. v. chimen, chimion, molură, obsigă, secară.

SECĂREÁ s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vântului.

secărea s. v. CHIMEN. CHIMION. MOLURĂ. OBSIGĂ. SECARĂ.

SECĂREA s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vîntului.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

secărí, secărésc, vb. IV (reg.; despre lanurile de grâu) 1. a curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara crescută printre firele de grâu; a secărăți. 2. a umple de secară, a face pestriț cu secară.

săcăréa, (secarea), s.f. – (reg.) Băutură preparată din secară; secărică: „Horincuță, săcăré, / Zâs-am, zău, că nu te-oi be” (Bilțiu, 2006: 99). – Din secară (< lat. secale) + suf. -ea (MDA).

Intrare: secărea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secărea
  • secăreaua
plural
  • secărele
  • secărelele
genitiv-dativ singular
  • secărele
  • secărelei
plural
  • secărele
  • secărelelor
vocativ singular
plural
secărică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secări
  • secărica
plural
  • secărele
  • secărelele
genitiv-dativ singular
  • secărele
  • secărelei
plural
  • secărele
  • secărelelor
vocativ singular
plural
săcărea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săcărică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: secări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secări
  • secărire
  • secărit
  • secăritu‑
  • secărind
  • secărindu‑
singular plural
  • secărește
  • secăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secăresc
(să)
  • secăresc
  • secăream
  • secării
  • secărisem
a II-a (tu)
  • secărești
(să)
  • secărești
  • secăreai
  • secăriși
  • secăriseși
a III-a (el, ea)
  • secărește
(să)
  • secărească
  • secărea
  • secări
  • secărise
plural I (noi)
  • secărim
(să)
  • secărim
  • secăream
  • secărirăm
  • secăriserăm
  • secărisem
a II-a (voi)
  • secăriți
(să)
  • secăriți
  • secăreați
  • secărirăți
  • secăriserăți
  • secăriseți
a III-a (ei, ele)
  • secăresc
(să)
  • secărească
  • secăreau
  • secări
  • secăriseră
săcări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)