11 definiții pentru sebum


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÉBUM s. n. Substanță grasă secretată de glandele sebacee. – Din fr. sebum, lat. sebum.

sebum sns [At: ENC. VET. 65 / E: fr sébum, lat sebum] Materie secretată de glandele sebacee, cu aspect păstos, care conține o cantitate mică de proteine, celule epiteliale descuamate și cantități mai mari de grăsimi și alcooli superiori Si: (înv) smegmă, (pop) usuc.

SÉBUM s. n. Substanță grasă secretată de glandele sebacee. – Din fr. sébum, lat. sebum.

SÉBUM s. n. Substanță grasă secretată de glandele sebacee.

SÉBUM s.n. Materie grasă, secretată de glandele sebacee. [< fr. sébum, lat. sebum].

SÉBUM s. n. lichid gras secretat de glandele sebacee. (< fr. sébum, lat. sebum)

SÉBUM n. Substanță grasă produsă de glandele sebacee. /<fr. sébum, lat. sebum


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÉBUM s. (BIOL.) (reg.) usuc, (înv.) smegmă.

SEBUM s. (reg.) usuc, (înv.) smegmă.

Intrare: sebum
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sebum
  • sebumul
  • sebumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sebum
  • sebumului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sebum

  • 1. Substanță grasă secretată de glandele sebacee.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: smegmă usuc

etimologie: