9 definiții pentru seanță seans


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEÁNȚĂ, seanțe, s. f. (Înv.) Ședință. [Pr.: se-an-] – Din fr. séance.

SEÁNȚĂ, seanțe, s. f. (Înv.) Ședință. [Pr.: se-an-] – Din fr. séance.

seanță sf [At: CR (1831), 71/17 / P: se-an~ / V: (îvr) seans, sia sn / Pl: ~țe / E: fr séance, rs сеанс] (Înv) Ședință.

SEÁNȚĂ, seanțe, s. f. (Învechit) Ședință. După mai multe dezbateri, în seanța de la 2 decembrie, a găsit de cuviință a se ccnstitua într-o societate. GHICA, A. 796. Bine ai face să citești într-una din seanțele Academiei articolul lui Ghica. ALECSANDRI, S. 153. – Pronunțat: se-an-.

seanță f. ședință: seanța e deschisă AL. (= fr. séance).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

seánță (înv.) (se-an-) s. f., g.-d. art. seánței; pl. seánțe

seánță s. f. (sil. se-an-), g.-d. art. seánței; pl. seánțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEÁNȚĂ s. v. ședință.

Intrare: seanță
  • silabație: se-an-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seanță
  • seanța
plural
  • seanțe
  • seanțele
genitiv-dativ singular
  • seanțe
  • seanței
plural
  • seanțe
  • seanțelor
vocativ singular
plural
seans
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.