SCURTCIRCUIT, scurtcircuite, s. n. 1. Legătură electrică între două puncte ale unei rețele sau instalații, având o rezistență foarte mică. 2. Fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric într-o rețea sau instalație prin stabilirea unui scurtcircuit (1). – Scurt + circuit (după fr. court-circuit).

scurtcircuit sn [At: BRĂESCU, O. A. I, 7 / Pl: ~e / E: scurt + circuit după fr court-circuit] 1 Legătură electrică cu rezistență foarte mică stabilită între două puncte ale unui circuit electric între care există o diferență de potențial. 2 Ansamblul fenomenelor fizice care se produc la stabilirea unui scurtcircuit (1). 3 Fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric într-o rețea sau instalație. 4 (Fam) Atingere accidentală a două fire sau puncte neizolate dintr-un circuit electric Si: (rar) scurtcircuitare (3). 5 Curentare a cuiva în urma unui scurtcircuit (4) Si: (rar) scurtcircuitare (4).

SCURTCIRCUIT, scurtcircuite, s. n. 1. Legătură electrică între două puncte ale unei rețele sau instalații, având o rezistență foarte mică. 2. Fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric într-o rețea sau o instalație prin stabilirea unui scurtcircuit (1). – Scurt + circuit (după fr. court-circuit).

SCURTCIRCUIT, scurtcircuite, s. n. Stare a unui circuit electric în care, între două puncte între care exista inițial tensiune electrică a fost stabilită o legătură printr-un conductor electric care are rezistență și inductivitate foarte mică. ♦ Legătură conductoare (care are o rezistență electrică și o inductivitate foarte mică) între două puncte ale unui circuit electric; (familiar) atingere accidentală a două fire conductoare de electricitate.

SCURTCIRCUIT s.n. Legătură electrică cu rezistență aproape nulă stabilită între două puncte ale unui circuit electric între care există o diferență de potențial. [Pron. -cu-it. / < scurt + circuit, după fr. courtcircuit].

SCURTCIRCUIT s. n. 1. legătură electrică cu rezistență aproape nulă stabilită între două puncte ale unei rețele sau instalații ce au o rezistență foarte mică. 2. întrerupere accidentală a curentului electric într-o rețea sau instalație. (după fr. court-circuit)

SCURTCIRCUIT ~e n. 1) Legătură electrică de rezistență foarte mică stabilită între două puncte ale unui circuit. 2) Întrerupere a curentului electric ca urmare a stabilirii unei astfel de legături. [Sil. scurt-cir-cu-it] /scurt + circuit

scurtcircuit (desp. scurt-cir-) s. n., pl. scurtcircuite

scurtcircuit (scurt-cir-) s. n., pl. scurtcircuite

scurtcircuit s. n. (sil. mf. scurt-), pl. scurtcircuite