8 definiții pentru scurtcircuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCURTCIRCUÍT, scurtcircuite, s. n. 1. Legătură electrică între două puncte ale unei rețele sau instalații, având o rezistență foarte mică. 2. Fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric într-o rețea sau instalație prin stabilirea unui scurtcircuit (1). – Scurt + circuit (după fr. court-circuit).

SCURTCIRCUÍT, scurtcircuite, s. n. 1. Legătură electrică între două puncte ale unei rețele sau instalații, având o rezistență foarte mică. 2. Fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric într-o rețea sau o instalație prin stabilirea unui scurtcircuit (1). – Scurt + circuit (după fr. court-circuit).

SCURTCIRCUÍT, scurtcircuite, s. n. Stare a unui circuit electric în care, între două puncte între care exista inițial tensiune electrică a fost stabilită o legătură printr-un conductor electric care are rezistență și inductivitate foarte mică. ♦ Legătură conductoare (care are o rezistență electrică și o inductivitate foarte mică) între două puncte ale unui circuit electric; (familiar) atingere accidentală a două fire conductoare de electricitate.

SCURTCIRCUÍT s.n. Legătură electrică cu rezistență aproape nulă stabilită între două puncte ale unui circuit electric între care există o diferență de potențial. [Pron. -cu-it. / < scurt + circuit, după fr. courtcircuit].

SCURTCIRCUÍT s. n. 1. legătură electrică cu rezistență aproape nulă stabilită între două puncte ale unei rețele sau instalații ce au o rezistență foarte mică. 2. întrerupere accidentală a curentului electric într-o rețea sau instalație. (după fr. court-circuit)

SCURTCIRCUÍT ~e n. 1) Legătură electrică de rezistență foarte mică stabilită între două puncte ale unui circuit. 2) Întrerupere a curentului electric ca urmare a stabilirii unei astfel de legături. [Sil. scurt-cir-cu-it] /scurt + circuit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scurtcircuít (scurt-cir-) s. n., pl. scurtcircuíte

scurtcircuít s. n. (sil. mf. scurt-), pl. scurtcircuíte

Intrare: scurtcircuit
scurtcircuit substantiv neutru
  • silabație: scurt-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scurtcircuit
  • scurtcircuitul
  • scurtcircuitu‑
plural
  • scurtcircuite
  • scurtcircuitele
genitiv-dativ singular
  • scurtcircuit
  • scurtcircuitului
plural
  • scurtcircuite
  • scurtcircuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)