scurtcircuit sn [At: BRĂESCU, O. A. I, 7 / Pl: ~e / E: scurt + circuit după fr court-circuit] 1 Legătură electrică cu rezistență foarte mică stabilită între două puncte ale unui circuit electric între care există o diferență de potențial. 2 Ansamblul fenomenelor fizice care se produc la stabilirea unui scurtcircuit (1). 3 Fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric într-o rețea sau instalație. 4 (Fam) Atingere accidentală a două fire sau puncte neizolate dintr-un circuit electric Si: (rar) scurtcircuitare (3). 5 Curentare a cuiva în urma unui scurtcircuit (4) Si: (rar) scurtcircuitare (4).