8 definiții pentru sculptoriță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCULPTORÍȚĂ, sculptorițe, s. f. Femeie care se ocupă cu sculptura. – Sculptor + suf. -iță.
sculptoriță sf [At: BL XIV, 119 / Pl: ~țe / E: sculptor + -iță] Artistă care creează opere de sculptură, care lucrează sculpturi (1) Si: (nob) sculptoră.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÚLPTORIȚĂ, sculptorițe, s. f. Femeie care se ocupă cu sculptura. – Sculptor + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
SCULPTORÍȚĂ, sculptorițe, s. f. Femeie-sculptor. Sculptorița a reușit să centreze cu sinceritate accentele în jurul și pe elementele expresive, dînd atenție chipurilor omenești. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 13/2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÚLPTORIȚĂ s. f. femeie sculptor. (< sculptor + -iță)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SCÚLPTORIȚĂ ~e f. Artistă care profesează sculptura. /sculptor + suf. ~iță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sculptoriță (sculp-to-) s. f., g.-d. art. sculptoriței; pl. sculptorițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scúlptoriță s. f., g.-d. art. scúlptoriței; pl. scúlptorițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: sculp-to-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
sculptoriță, sculptorițesubstantiv feminin
- 1. Femeie care se ocupă cu sculptura. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- Sculptorița a reușit să centreze cu sinceritate accentele în jurul și pe elementele expresive, dînd atenție chipurilor omenești. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 13/2. DLRLC
-
etimologie:
- Sculptor + sufix -iță. DEX '09 DEX '98 MDN '00