2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCULÉR, sculeri, s. m. Muncitor care face sau repară scule (1). – Sculă + suf. -ar.

SCULÉR, sculeri, s. m. Muncitor care face sau repară scule (1). – Sculă + suf. -ar.

sculer sm [At: DL / V: (rar) ~lier, (reg) ~lar / Pl: ~i / E: sculă + -ar] 1 Persoană care lucrează la sculărie (1). 2 (Reg; îf scular) Tâmplar.

SCULÉR, sculeri, s. m. Muncitor care confecționează scule.

SCULÉR ~i m. Muncitor care face sau repară scule. /sculă + suf. ~ar

șculer sm vz școleriu1

lăcătúș-sculér s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la confecționarea sau la repararea sculelor ◊ „P.I., lăcătuș-sculer din R.P. Ungară, este inventatorul unei mașini de șlefuit pneumatice.” Sc. 3 III 62 p. 4 (din lăcătuș + sculer; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 233; DTP)

sculér-matrițér s. m. Sculer care este și matrițer ◊ „Discutând despre emisiunea «Seară pentru tineret», sculerul-matrițer Vasile C., Daniela T., confecționeră de piese radio, s-au referit la caracterul neconvingător al unora dintre rubricile acestei emisiuni.” Sc. 27 III 73 p. 4; v. și R.l. 12 VII 79 p. 6 (din sculer + matrițer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sculér s. m., pl. sculéri

sculér s. m., pl. sculéri

Intrare: sculer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sculer
  • sculerul
  • sculeru‑
plural
  • sculeri
  • sculerii
genitiv-dativ singular
  • sculer
  • sculerului
plural
  • sculeri
  • sculerilor
vocativ singular
plural
scular
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sculier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șculer
șculer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)