scuar sn [At: FM (1841), 243¹/20 / V: (rar) scuer, scoar, scver / S și: squar și square / Pl: ~uri / E: fr, eg square] 1 Grădină publică de dimensiuni mici amplasată de obicei în mijlocul unei piețe, la o răspântie de străzi sau pe un teren mărginit de clădiri. 2 (Prc) Spațiu mic plantat cu iarbă, flori etc.

SCUAR, scuaruri, s. n. Mică grădină, de obicei cu copaci și cu bănci, aflată într-o piață publică sau la o răspîntie de străzi. Pe locul fostelor maidane înfloresc parcuri noi, grădini, scuaruri. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2813.

SCUAR s.n. (Anglicism) Mică grădină situată în mijlocul unei piețe publice sau la o răspîntie de străzi. ♦ (P. ext.) Zonă verde care separă cele două sensuri de circulație ale unei autostrăzi. [Pron. scuar, pl. -uri. / < fr., engl. square – piață pătrată].

SCUAR s. n. mică grădină în mijlocul unei piețe publice sau la o răspântie de străzi. ◊ (p. ext.) zonă verde care separă cele două sensuri de circulație ale unei autostrăzi. (< fr. square)

SCUAR ~uri n. Mică grădină publică în zona orașului (de obicei, la răspântie); spațiu verde. /<fr. square

* scŭar n., pl. urĭ (fr. square, d. engl. square, adică „pătrat”). Grădină publică maĭ mică în mijlocu orașuluĭ (Se zice maĭ des parc).

scoar sn vz scuar

scuer sn vz scuar

scver sn vz scuar

squar n. (cit. scuar), grădină îngrădită în mijlocul unei piețe publice.

*squar, V. scŭar.

scuar s. n., pl. scuaruri (desp. scua-)

scuar s. n., pl. scuaruri (scua-)

scuar s. n., pl. scuaruri

scuar, pl. scuaruri