SCRUTÍN, scrutine, s. n. Mod de alegere a deputaților, a senatorilor etc., potrivit căruia se votează fie câte o singură persoană, fie mai multe deodată dintre candidații menționați în buletinul de vot. ♦ Mod de organizare a alegerilor. – Din fr. scrutin.

SCRUTÍN, scrutine, s. n. Mod de alegere a deputaților, a senatorilor etc. ♦ Totalitatea operațiunilor pe care le implică exercitarea dreptului de vot. – Din fr. scrutin.

SCRUTÍN, scrutine, s. n. Deschiderea urnelor pentru a tria și a număra voturile; p. ext. votare, alegere, vot. Pentru membri ai comisiunei însărcinată cu tragerea scrutinului s-au votat St. Golescu, D. Brătianu sau, în lipsa sa, D. Bolintineanu și D. Golescu. GHICA, A. 783. ◊ Scrutin de listă = alegerea întregii liste de candidați de pe un buletin. Scrutin individual (sau uninominal) = votare în care pe fiecare buletin e trecut numele unui singur candidat. Scrutin public = votare care se face prin ridicare de mîini sau prin aprobări orale. ♦ Totalitatea voturilor. ◊ Expr. A despuia scrutinul v. despuia (4).

SCRUTÍN s.n. Votare, alegere făcută cu bile sau cu buletine care se introduc într-o urnă; constatarea rezultatului unei astfel de alegeri. ◊ A despuia scrutinul = a deschide urna și a număra voturile. ♦ Totalitatea voturilor exprimate, depuse în urnă. [< fr. scrutin, cf. lat. scrutinium].

SCRUTÍN s. n. 1. mod de alegere pentru organele de stat prin buletine care se introduc într-o urnă. ◊ ansamblul operațiilor. 2. mod de adoptare, prin vot, a hotărârilor la conferințele internaționale sau la sesiunile organizațiilor internaționale. (< fr. scrutin)

SCRUTÍN ~e n. livr. 1) Totalitate a operațiilor electorale. 2) Mod de organizare a alegerilor. /<fr. scrutin

scrutin n. 1. votare sau alegere prin mijlocul bilelor depuse într’o urnă: scrutin secret; 2. totalul voturilor emise: a despuia scrutinul.

* scrutín n., pl. e și urĭ (fr. scrutin din lat. scrutinium, scormolire). Vot emis pin bile sau bilete puse în urnă și numărate pe urmă. Totalitatea voturilor din urnă: a închide, a deschide scrutinu. A despoĭa scrutinu (fr. dépouiller le scrutin), a desface plicurile care cuprind votu.

scrutín s. n., pl. scrutíne

scrutín s. n., pl. scrutíne

SCRUTÍN s. v. alegeri.

SCRUTIN s. alegeri (pl.), vot. (În timpul ~.)