11 definiții pentru scruntar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scruntar [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 20r/2 / V: (înv) ~utar, (reg) scrunt (Pl: scrunturi), ~nțar / Pl: ~e și (rar) ~uri / E: nct] (Reg) 1 sn Loc nisipos sau pietros (la marginea mării sau a unui râu, a unei bălți etc.) Si: (înv) scruntărie, scruntărire (2). 2 sn (Reg) Loc ridicat Si: dâmb. 3 sn (Reg; spc) Râpă cu pietre, formată de șuvoiul apelor. 4 sn (Reg; îs) ~ de pădure Pâlc de pădure Si: pădurice. 5 a Curat (8).

SCRUNTAR, scruntare, s. n. (Mold.; învechit) Loc nisipos, pietros, la marginea mării sau a unui rîu. Ca și pe vremea celui dintăi pescar, Moldova fremăta strălucită în asfințitul de soare; scruntarele și prundurile erau singuratice și pustii. SADOVEANU, Î. A. 26. Luntrașii de la malul stîng au venit să ia odgonul podului umblător, ducîndu-l și legîndu-l la cea mai bătrînă salcie din scruntarul de subt rîpa Movilăului. id. N. P. 218. – Pl. și: scruntaruri (I. IONESCU, P. 405).

SCRUNTAR, scruntare, s. n. (Înv. și reg.) Loc nisipos, pietros, la marginea mării sau a unui rîu.

SCRUNTAR s.n. (Mold.) Loc nisipos sau pietros la marginea unei ape. Abătîndu-să curăbiarii la un scruntari. de mare cu vad, îngropară, ieșind la pămînt, sv[i]ntele ei moștii. DOSOFTEI, VS. O grozavă, furtună însă aruncă corabia într-un scruntar. CANTEMIR, IST. Etimologie necunoscută.

scruntár n., pl. e (cp. cu scrunțar, grind, crint, scrîntesc, prund, cu got. gruntu-, germ. grund, teren, fond, grunt, și cu litv. krântas, mal rîpos). Vechĭ. Loc nisipos, banc de nisip. Azĭ. Mold. ș. a. Insulă, ostrov, grind, prund: gîrle printre scruntare (Sadov. VR. 1922, 11, 164), năboirea apelor care cuprinseră tot scruntaru (Sov. 194), jălindu-șĭ bărbatu, rămas în scruntaru moriĭ (199). – Vechĭ și scruntărire. V. banc.

scrunțár n., pl. e (rudă cu scruntar și zgrunțurĭ). Teren zgrunțuros (plin de gloduri saŭ bolovanĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scruntar, scruntare și scruntaruri, s.n. (reg.) 1. loc nisipos sau pietros; scruntărie. 2. loc ridicat, dâmb. 3. râpă cu pietre, făcută de șuvoiul apelor. 4. (în sintagma) scruntar de pădure = pădurice; pâlc de pădure. 5. (adj.) curat.

Intrare: scruntar
scruntar1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scruntar
  • scruntarul
  • scruntaru‑
plural
  • scruntare
  • scruntarele
genitiv-dativ singular
  • scruntar
  • scruntarului
plural
  • scruntare
  • scruntarelor
vocativ singular
plural
scruntar2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scruntar
  • scruntarul
  • scruntaru‑
plural
  • scruntaruri
  • scruntarurile
genitiv-dativ singular
  • scruntar
  • scruntarului
plural
  • scruntaruri
  • scruntarurilor
vocativ singular
plural
scrunt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scrunțar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scrutar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scruntar, scruntaresubstantiv neutru

  • 1. regional învechit Loc nisipos, pietros, la marginea mării sau a unui râu. DLRLC
    • format_quote Ca și pe vremea celui dintăi pescar, Moldova fremăta strălucită în asfințitul de soare; scruntarele și prundurile erau singuratice și pustii. SADOVEANU, Î. A. 26. DLRLC
    • format_quote Luntrașii de la malul stîng au venit să ia odgonul podului umblător, ducîndu-l și legîndu-l la cea mai bătrînă salcie din scruntarul de subt rîpa Movilăului. SADOVEANU, N. P. 218. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.