11 definiții pentru scruntar
din care- explicative (9)
- morfologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scruntar [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 20r/2 / V: (înv) ~utar, (reg) scrunt (Pl: scrunturi), ~nțar / Pl: ~e și (rar) ~uri / E: nct] (Reg) 1 sn Loc nisipos sau pietros (la marginea mării sau a unui râu, a unei bălți etc.) Si: (înv) scruntărie, scruntărire (2). 2 sn (Reg) Loc ridicat Si: dâmb. 3 sn (Reg; spc) Râpă cu pietre, formată de șuvoiul apelor. 4 sn (Reg; îs) ~ de pădure Pâlc de pădure Si: pădurice. 5 a Curat (8).
SCRUNTAR, scruntare, s. n. (Mold.; învechit) Loc nisipos, pietros, la marginea mării sau a unui rîu. Ca și pe vremea celui dintăi pescar, Moldova fremăta strălucită în asfințitul de soare; scruntarele și prundurile erau singuratice și pustii. SADOVEANU, Î. A. 26. Luntrașii de la malul stîng au venit să ia odgonul podului umblător, ducîndu-l și legîndu-l la cea mai bătrînă salcie din scruntarul de subt rîpa Movilăului. id. N. P. 218. – Pl. și: scruntaruri (I. IONESCU, P. 405).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRUNTAR, scruntare, s. n. (Înv. și reg.) Loc nisipos, pietros, la marginea mării sau a unui rîu.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
SCRUNTAR s.n. (Mold.) Loc nisipos sau pietros la marginea unei ape. Abătîndu-să curăbiarii la un scruntari. de mare cu vad, îngropară, ieșind la pămînt, sv[i]ntele ei moștii. DOSOFTEI, VS. O grozavă, furtună însă aruncă corabia într-un scruntar. CANTEMIR, IST. Etimologie necunoscută.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scruntár n., pl. e (cp. cu scrunțar, grind, crint, scrîntesc, prund, cu got. gruntu-, germ. grund, teren, fond, grunt, și cu litv. krântas, mal rîpos). Vechĭ. Loc nisipos, banc de nisip. Azĭ. Mold. ș. a. Insulă, ostrov, grind, prund: gîrle printre scruntare (Sadov. VR. 1922, 11, 164), năboirea apelor care cuprinseră tot scruntaru (Sov. 194), jălindu-șĭ bărbatu, rămas în scruntaru moriĭ (199). – Vechĭ și scruntărire. V. banc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scrunt sn vz scruntar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrunțar sn vz scruntar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrutar sn vz scruntar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrunțár n., pl. e (rudă cu scruntar și zgrunțurĭ). Teren zgrunțuros (plin de gloduri saŭ bolovanĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scruntar s. n., pl. scruntare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scruntar, scruntare și scruntaruri, s.n. (reg.) 1. loc nisipos sau pietros; scruntărie. 2. loc ridicat, dâmb. 3. râpă cu pietre, făcută de șuvoiul apelor. 4. (în sintagma) scruntar de pădure = pădurice; pâlc de pădure. 5. (adj.) curat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scruntar, scruntaresubstantiv neutru
- 1. Loc nisipos, pietros, la marginea mării sau a unui râu. DLRLC
- Ca și pe vremea celui dintăi pescar, Moldova fremăta strălucită în asfințitul de soare; scruntarele și prundurile erau singuratice și pustii. SADOVEANU, Î. A. 26. DLRLC
- Luntrașii de la malul stîng au venit să ia odgonul podului umblător, ducîndu-l și legîndu-l la cea mai bătrînă salcie din scruntarul de subt rîpa Movilăului. SADOVEANU, N. P. 218. DLRLC
-