SCRUMBÍȚĂ, scrumbițe, s. f. Varietate mică de scrumbie (1). – Scrumbie + suf. -iță.

scrumbiță sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~răm~, ~rim~ (A și: scrimbiță), ~râm~ (A și: scrâmbiță / Pl: scrâmbiți), scumbriță (A și: scumbriță), (reg) crâmpiță^[1] (A: nct) / A și: scrumbiță / Pl: ~țe / E: scrumbie + -iță] 1-4 Scrumbioară (1-4). 5 (Îdt) Hering (Clupea harengus). 6 (Rar) Rizeafcă (Alosa caspia nordmanni).

SCRUMBÍȚĂ, scrumbițe, s. f. Varietate mică de scrumbie (1). – Scrumbie + suf. -iță.

SCRÚMBIȚĂ, scrumbițe, s. f. 1. Diminutiv al lui scrumbie. 2. Varietate de scrumbie de Dunăre, cu spatele albastru-cenușiu bătînd în verzui (Caspialosa pontica sau Danubii). Scrumbițele, înotînd mai aproape de suprafață... se prind de obicei cu setcele în fața apei. ANTIPA, P. 439. – Accentuat și: scrumbiță. – Variantă: (1) scrîmbíță (CAMILAR, N. II 303, DRĂGHICI, R. 108) s. f.

scrămbiță sf vz scrumbiță

scrâmbiță sf vz scrumbiță

scrimbiță sf vz scrumbiță

scumbriță sf vz scrumbiță

SCRÎ́MBIȚĂ s. f. v. scrumbiță.

scrumbíță s. f., g.-d. art. scrumbíței; pl. scrumbíțe corectată

scrumbíță s. f., g.-d. art. scrumbíței; pl. scrumbíțe

SCRUMBÍȚĂ s. v. rizeafcă.

scrumbiță s. v. RIZEAFCĂ.