15 definiții pentru scrofulă scrof


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCROFÚLĂ, scrofule, s. f. Ganglion limfatic din regiunea cervicală, inghinală sau axilară atins de scrofuloză. ♦ (La pl.) Scrofuloză. – Din fr. scrofule, lat. scrofulae.

scrofulă sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 420/29 / V: (îrg) scrof (Pl: scrofuri) sn, (înv) șc~ / Pl: ~le și (pop) ~li / E: sgp scrofule] 1 (Mpl) Ganglion limfatic din regiunea cervicală, inghinală sau axială atins de scrofuloză Si: (pop) gâlcă, (reg) moimă2, uimă, jolnă, cârtiță. 2 (Pop; mpl) Scrofuloză (1). 3 (Reg; îf scrof) Gușă (10). 4 (Reg) Inflamație a ganglionilor gâtului la cai. 5 (Reg) Cancer (1).

SCRÓFULĂ, scrofule, s. f. Ganglion limfatic din regiunea cervicală, inghinală sau axilară atins de scrofuloză. ♦ (La pl.) Scrofuloză. – Din fr. scrofule, lat. scrofulae.

SCRÓFULĂ, scrofule și scrofuli, s. f. (Popular, mai ales la pl.) Ganglioni atinși de scrofuloză; scrofuloză. Era mereu bolnavă, cu gîtul ciuruit de scrofuli. PAS, Z. I 264. Celălalt, mărunt și cu gîtul mîncat de scrofule, era un mămular. CAMIL PETRESCU, O. II 42.

SCRÓFULĂ s.f. (Med.) Tumoare a ganglionilor limfatici de la gât, adesea de natură tuberculoasă. [< fr. scrofule, cf. lat. scrofula].

SCRÓFULĂ s. f. tumoare a ganglionilor limfatici de la gât (de natură tuberculoasă). (< fr. scrufule, lat. scrofula)

SCRÓFULĂ ~e f. Inflamație a ganglionilor limfatici la bolnavii de scrofuloză. /<fr. scrofules

* scrófule f. pl. (lat. skrófulae, dim. d. skrofa, scroafă, pin aluz. la ghindurile care apar supt fălcĭ ca la scroafe). Med. O diateză caracterizată pin unflarea ganglionilor linfaticĭ (supt fălcĭ) și care formează niște ghindurĭ (jolne) destul de marĭ, din care maĭ pe urmă se scurge o substanță galbenă verzuĭe și se vindecă foarte încet lăsînd niște cicatricĭ caracteristice. – Scrofulele pregătesc venirea ofticiĭ. Cauzele lor sînt: parințiĭ ofticoșĭ, sifiliticĭ orĭ bețivĭ, vĭața în prea mare grămădire de oamenĭ, locuințele umede, aeru necurat, întunericu, hrana rea a copiilor sugarĭ și maĭ marĭ ș.a. Se vindecă cu hrană bună (carne, grăsime, pește, creĭer, cereale, sare destulă, vĭață pe malu măriĭ saŭ cel puțin băĭ sărate, idroterapie, untură de pește, ĭod, fosfor, arsenic ș.a.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scrófulă s. f., g.-d. art. scrófulei; pl. scrófule

scrófulă s. f., g.-d. art. scrófulei; pl. scrófule


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCRÓFULĂ s. (MED.) 1. (la pl.) scrofuloză, (reg.) cârtiță, (Transilv.) șui. (Om bolnav de ~.) 2. (pop.) gâlcă, (reg.) cârtiță, moimă, uimă, (Mold. și Bucov.) jolnă. (I-a apărut o ~.)

SCROFULĂ s. (MED.) 1. (la pl.) scrofuloză, (reg.) cîrtiță, (Transilv.) șui. (Om bolnav de ~.) 2. (pop.) gîlcă, (reg.) cîrtiță, moimă, uimă, (Mold. și Bucov.) jolnă. (I-au apărut ~.)

Intrare: scrofulă
scrofulă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrofulă
  • scrofula
plural
  • scrofule
  • scrofulele
genitiv-dativ singular
  • scrofule
  • scrofulei
plural
  • scrofule
  • scrofulelor
vocativ singular
plural
scrof
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.