4 definiții pentru scripi

SCRIPÍ vb. IV v. sclipi.

SCLIPÍ, sclipesc, vb. IV. Intranz. A luci (cu o lumină vie și tremurătoare); a scînteia, a străluci. Acum, alb în soare, sclipește pietrișul, Iar Crișul În matca lui leneș se-ntinde, se-ndoaie. BENIUC, A. R. 27. În vale cătră marginea păduricii, sclipea un rîmnic întins în lumina dimineții. SADOVEANU, O. I 35. Sclipind departe, prin frunziș, O stea smerită și albastră Stă singuratică, pieziș, Deasupra noastră. TOPÎRCEANU, P. 244. ◊ (În propoziții atributive introduse prin conjuncția «de» sau urmat de determinări introduse prin prep. «de», exprimînd ideea de superlativ) Sclipește de curățenie.Căruța era împodobită cu pietre nestimate de sclipeau în fața soarelui ca cine știe ce lucru mare. ISPIRESCU, L. 38. ◊ (Poetic) Pe fața apei sclipesc, ici, sfărmături de oglinzi; colo, plăci de oțel; comori de galbeni între trestii. GÎRLEANU, L. 16. Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare. EMINESCU, O. I 43. ♦ (Despre ochi) A scînteia (din cauza unei emoții), a avea o strălucire deosebită, nefirească. Ochii lui se uscau de ardoare și sclipeau cu o bolnavă dorință. EMINESCU, N. 75. Erau grozav de mulți bani, și ochii lor sclipeau în vederea lor. SLAVICI, O. I 356. ◊ (Întărit prin «în cap») Îi sclipeau răutăcioasei ochii în cap și plesnea de ciudă. CREANGĂ, P. 69. – Variantă: scripí (BUDAI-DELEANU, la CADE) vb. IV.

sclipésc v. intr. (d. clipesc). Strălucesc cu o lumină vie și tremurătoare (ca luceferiĭ, diamantele, zăpada, fluturiĭ de metal ș.a.). A fi curat: rufele sclipesc de albeață. A-țĭ sclipi ochiĭ (de bucurie), a-țĭ scînteĭa ochiĭ, a-ĭ deschide maĭ tare (de bucurie). – Vechĭ și scripesc.

Intrare: scripi
scripi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.