scrin sn [At: (a. 1711) URICARIUL, XI, 219 / V: (înv) ~ă sf, ~iu (Pl: scrinii), sicrin sn / Pl: ~uri și (înv) ~e / E: rs скрин, скриня, lat scrinium, mg szekrény] 1 Mobilă în formă de dulăpior de înălțime medie, prevăzută cu mai multe sertare suprapuse, în care se păstrează mai ales lenjerie Si: comodă. 2 Lădiță mică (sau casetă) (căptușită cu mătase, catifea etc.), în care se păstrează bani, obiecte de preț etc.

SCRIN, scrinuri, s. n. 1. Dulăpior cu mai multe sertare suprapuse, în care se ține mai ales rufărie; comodă. Trecu prin camere cu aceleași scoarțe vechi... cu divanuri, cu scrinuri vechi. DUMITRIU, B. F. 44. Ea desface scrinul antic, trage-ncetinel saltarul. IOSIF, PATR. 62. Fură cheile... deschide scrinul și scoate bani. GHEREA, ST. CR. II 188. ◊ Fig. Cînturilor mele zic adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mîna ei cea rece. EMINESCU, O. I 184. 2. (Rar) Lădiță, cutie (căptușită cu mătase sau cu catifea) în care se păstrează bijuterii. În dimineața cînd a hotărît, a dus scrinurile plușate cu bijuterii. C. PETRESCU, C. V. 353.

SCRIN ~uri n. 1) Dulap mic, cu mai multe sertare suprapuse, în care se păstrează lenjeria; comodă. 2) Cutie mică căptușită și ornamentată în care se păstrează bijuterii. /<rus. skrin, lat. scrinium

scrin n. comodă.

scrin n., pl. urĭ (lat. *scrinum, îld. scrinium, cutie, lădiță; it. scrigno, pv. escrin, escrinh, esclin, fr. écrin, sp. escrifio. D. lat. vine germ. schrein; ung. szekrény [V. secriŭ]; d. rom. vine bg. skrin, srb. skrinja). Un fel de dulap înalt de vre-un metru și ceva compus din 3-4 sertare mari în care se țin maĭ ales rufe. – Fals comódă.

scrină sf vz scrin

scriniu sn vz scrin

sicrin¹ sn vz scrin

comodă-scrin s. f. 1973 Scrin cu funcție de comodă ◊ „Pe comoda-scrin Domnica și-a instalat computerul.”; v. bibliotecă-vitrină (din comodă + scrin)

scrin s. n., pl. scrinuri

scrin s. n., pl. scrinuri

scrin s. n., pl. scrinuri

scrin, -nuri.

scrin (-nuri), s. m. Comodă, mobilă cu rafturi. – Mr. scriná. Sl. skrina, skrinija, prin intermediul bg., rus. skrin (Miklosich, Fremdw., 126; Tiktin; Densusianu, Rom., XXXIII, 285), cf. alb. skrinë (Meyer 385), mag. szekrény; este dubletul lui sicriu (var. înv. secriu, sàcriu), s. n. (înv., cutie, ladă; coșciug), din mag. (Cihac, II, 575; Gáldi, Dict., 97). Der. directă din lat. scrinium (Diez, Gramm., I, 281; Cihac, I, 281; Koerting 8525) nu este posibilă. – Der. scrinier(iu), s. m. (înv., arhivar).

SCRIN s. comodă, (înv.) sicriu, șifonier. (~ cu două sertare.)

SCRIN s. comodă, (înv.) sicriu, șifonier. (~ cu două sertare.)