2 intrări

10 definiții

SCRÂNTÍT, -Ă, scrântiți, -te, adj. 1. (Despre membre, oase, încheieturi) Deplasat din articulație; luxat. 2. Fig. (Despre oameni) Dezechilibrat mintal; nebun, țicnit. – V. scrânti.

SCRÂNTÍT, -Ă, scrântiți, -te, adj. 1. (Despre membre, oase, încheieturi) Deplasat din articulație; luxat. 2. Fig. (Despre oameni) Dezechilibrat mintal; nebun, țicnit. – V. scrânti.

SCRÎNTÍT, -Ă, scrîntiți, -te, adj. 1. (Despre oase, încheieturi, membre) Scos, deplasat din articulație; luxat. Mînă scrîntită.Fig. Deformat, alterat. Porni axionul, de unde lăsase cu vocea zgîriată și cam scrîntită de ciudă. STĂNOIU, C. I 196. 2. Fig. (Despre oameni și despre facultățile lor mintale) Dezechilibrat, tulburat, nebun. Îmi declară pe față, cu mînie, că sînt scrîntit. VORNIC, P. 13. Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei, cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I 54. – Variante: scrintít, -ă (la TDRG), sclintít,-ă (SBIERA, P. 318) adj.

SCRÂNTÍT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

SCRÂNTIȚĂ s. v. bob-de-țarină.

scrântíță, scrântíțe, s.f. (reg.) numele mai multor plante: a) bob-de-țarină. b) (în forma: scrintiță) clintiță. c) (în forma: sclintiță) coada-racului. d) (în forma: sclintiță) argințică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

scrîntít adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

SCRÎNTÍT adj. (MED.) deplasat, dezarticulat, dislocat, luxat, sucit, (rar) răsucít, (prin vestul Munt.) proclintít. (Os ~.)

scrî́ntiță s. v. BOB-DE-ȚARINĂ.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

scrântit, -ă, scrântiți, -te adj. (d. oameni) nebun, dement

Intrare: scrântit
scrântit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scrântit scrântitul scrânti scrântita
plural scrântiți scrântiții scrântite scrântitele
genitiv-dativ singular scrântit scrântitului scrântite scrântitei
plural scrântiți scrântiților scrântite scrântitelor
vocativ singular
plural
Intrare: scrântiță
scrântiță
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scrântiță scrântița
plural scrântițe scrântițele
genitiv-dativ singular scrântițe scrântiței
plural scrântițe scrântițelor
vocativ singular
plural