2 intrări

10 definiții

SCRÂNTÍT, -Ă, scrântiți, -te, adj. 1. (Despre membre, oase, încheieturi) Deplasat din articulație; luxat. 2. Fig. (Despre oameni) Dezechilibrat mintal; nebun, țicnit. – V. scrânti.

SCRÂNTÍT, -Ă, scrântiți, -te, adj. 1. (Despre membre, oase, încheieturi) Deplasat din articulație; luxat. 2. Fig. (Despre oameni) Dezechilibrat mintal; nebun, țicnit. – V. scrânti.

SCRÎNTÍT, -Ă, scrîntiți, -te, adj. 1. (Despre oase, încheieturi, membre) Scos, deplasat din articulație; luxat. Mînă scrîntită.Fig. Deformat, alterat. Porni axionul, de unde lăsase cu vocea zgîriată și cam scrîntită de ciudă. STĂNOIU, C. I 196. 2. Fig. (Despre oameni și despre facultățile lor mintale) Dezechilibrat, tulburat, nebun. Îmi declară pe față, cu mînie, că sînt scrîntit. VORNIC, P. 13. Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei, cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I 54. – Variante: scrintít, -ă (la TDRG), sclintít,-ă (SBIERA, P. 318) adj.

SCRÂNTÍT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

SCRÂNTIȚĂ s. v. bob-de-țarină.

scrântíță, scrântíțe, s.f. (reg.) numele mai multor plante: a) bob-de-țarină. b) (în forma: scrintiță) clintiță. c) (în forma: sclintiță) coada-racului. d) (în forma: sclintiță) argințică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SCRÎNTÍT adj. (MED.) deplasat, dezarticulat, dislocat, luxat, sucit, (rar) răsucít, (prin vestul Munt.) proclintít. (Os ~.)

scrîntít adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

scrî́ntiță s. v. BOB-DE-ȚARINĂ.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

scrântit, -ă, scrântiți, -te adj. (d. oameni) nebun, dement

Intrare: scrântiță
scrântiță
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scrântiță scrântița
plural scrântițe scrântițele
genitiv-dativ singular scrântițe scrântiței
plural scrântițe scrântițelor
vocativ singular
plural
Intrare: scrântit
scrântit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scrântit scrântitul scrânti scrântita
plural scrântiți scrântiții scrântite scrântitele
genitiv-dativ singular scrântit scrântitului scrântite scrântitei
plural scrântiți scrântiților scrântite scrântitelor
vocativ singular
plural