12 definiții pentru scorburos scorboros


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCORBURÓS, -OÁSĂ, scorburoși, -oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Cu scorburi (1), găunos, scorboroșit; (despre pământ, munți etc.) plin de văgăuni, de peșteri. [Var.: (reg.) scorborós, -oásă adj.] – Scorbură + suf. -os.

SCORBURÓS, -OÁSĂ, scorburoși, -oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Cu scorburi (1), găunos, scorboroșit; (despre pământ, munți etc.) plin de văgăuni, de peșteri. [Var.: (reg.) scorborós, -oásă adj.] – Scorbură + suf. -os.

SCORBURÓS, -OÁSĂ, scorburoși, -oase, adj. 1. (Despre copaci) Care are o scorbură; găunos. Se așeză sub un nuc bătrîn și scorburos. REBREANU, I. 19. Văzură în marginea drumului un copaci mare, uscat și scorburos. POPESCU, B. I 9. Așa ne amăgea mama, cu o pupăză, care-și făcea cuib de mulți ani într-un tei foarte bătrîn și scorburos, pe coasta dealului. CREANGĂ, A. 52. 2. (Despre munți) Plin de văgăuni, de peșteri. (Atestat în forma scorboros) Trecu prin niște munți nalți colțoroși... și scorboroși; sărea din bolovan în bolovan și din colț în colț. ISPIRESCU, L. 56. – Variantă: scorborós, -oásă adj.

SCORBURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre arbori) Care are (multe) scorburi; boșturos; găunos. /scorbură + suf. ~os

scorburos a. 1. plin de scorburi, găurit; 2. găunos, plin de văgăune: munți scorburoși.

SCORBORÓS, -OÁSĂ adj. v. scorburos.

SCORBORÓS, -OÁSĂ adj. v. scorburos.

SCORBORÓS, -OÁSĂ adj. v. scorburos.

scorborós și -urós, -oásă adj. (d. scorbură). Care are o scorbură: sălciile scorboroase (VR. 1929, 9-10, 332).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scorburós adj. m., pl. scorburóși; f. scorburoásă, pl. scorburoáse

scorburós adj. m., pl. scorburóși; f. sg. scorburoásă, pl. scorburoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCORBURÓS adj. v. cariat, găunos, găurit, stricat, viermănos.

SCORBURÓS adj. găunos, (rar) deșert, (reg.) bortos, boșturos, budugănios, buștihos, buturos, corobăios, corobănos, scorboroșit, scrobos, stupos. (Trunchi ~ de copac.)

SCORBUROS adj. găunos, (rar) deșert, (reg.) bortos, boșturos, budugănios, buștihos, buturos, corobăios, corobănos, scorboroșit, scrobos, stupos. (Trunchi ~ de copac.)

scorburos adj. v, CARIAT. GĂUNOS. GĂURIT. STRICAT. VIERMĂNOS.

Intrare: scorburos
scorburos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorburos
  • scorburosul
  • scorburosu‑
  • scorburoa
  • scorburoasa
plural
  • scorburoși
  • scorburoșii
  • scorburoase
  • scorburoasele
genitiv-dativ singular
  • scorburos
  • scorburosului
  • scorburoase
  • scorburoasei
plural
  • scorburoși
  • scorburoșilor
  • scorburoase
  • scorburoaselor
vocativ singular
plural
scorboros adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorboros
  • scorborosul
  • scorborosu‑
  • scorboroa
  • scorboroasa
plural
  • scorboroși
  • scorboroșii
  • scorboroase
  • scorboroasele
genitiv-dativ singular
  • scorboros
  • scorborosului
  • scorboroase
  • scorboroasei
plural
  • scorboroși
  • scorboroșilor
  • scorboroase
  • scorboroaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)