scorbaci sn vz zgârbaci

scorbanci sn vz zgârbaci

sgorbaci^[1] sn vz zgârbaci

școrbaci sn vz sgârbaci block

zgârbaci sn [At: MARIAN, S. R. I, 24 / V: (reg) zgor~, scor~ (Pl: scorbaciuri), scorbanci, școrbaci / Pl: ~ace / E: z- + gârbaci] (Pop) 1 Gârbaci (1). 2 (Pgn) Bici (1). 3 Lovitură dată cu gârbaciul.

zgorbaci sn vz zgârbaci

zgîrbaci s.n. (pop) Gîrbaci. ♦ Gener. Bici. ♦ Lovitură dată cu gîrbaciul. • pl. -ce. /z- + gîrbaci.

scorbáci, scorbaciuri, (corbaci), s.n. (reg.) Bici alcătuit din mai multe nuiele cu sfârcurile uneori plumbuite, care servesc ca instrument de tortură: „Ie scorbaciu, mă-mblătește” (Bilțiu, 1990: 248). ■ Atestat și în Maram. din dreapta Tisei, în var. corbaci. – Cf. zgârbaci (z- + gârbaci „bici”) (MDA).

scorbaci, scorbaciuri, (corbaci), s.n. – (reg.) Bici alcătuit din mai multe nuiele cu sfârcurile uneori plumbuite, care servesc ca instrument de tortură: „Ie scorbaciu, mă-mblătește” (Bilțiu, 1990: 248); „Tri draci cu corbaci de foc, / Mândru meu nu-și află loc” (Papahagi, 1925: 255). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (Biserica Albă), în var. corbaci. – Cf. zgârbaci (z- + gârbaci „bici”) (MDA).

scorbaci, -uri, s.n. – Bici alcătuit din mai multe nuiele cu sfârcurile uneori plumbuite, care servesc ca instrument de tortură: „Ie scorbaciu, mă-mblătește.” (Bilțiu 1990: 248). – Cf. zgârbaci (z- + garbaci).