scorbaci, scorbaciuri, (corbaci), s.n. – (reg.) Bici alcătuit din mai multe nuiele cu sfârcurile uneori plumbuite, care servesc ca instrument de tortură: „Ie scorbaciu, mă-mblătește” (Bilțiu, 1990: 248); „Tri draci cu corbaci de foc, / Mândru meu nu-și află loc” (Papahagi, 1925: 255). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (Biserica Albă), în var. corbaci. – Cf. zgârbaci (z- + gârbaci „bici”) (MDA).