scorbáci, scorbaciuri, (corbaci), s.n. (reg.) Bici alcătuit din mai multe nuiele cu sfârcurile uneori plumbuite, care servesc ca instrument de tortură: „Ie scorbaciu, mă-mblătește” (Bilțiu, 1990: 248). ■ Atestat și în Maram. din dreapta Tisei, în var. corbaci. – Cf. zgârbaci (z- + gârbaci „bici”) (MDA).