14 definiții pentru scorțișoară

SCORȚIȘOÁRĂ s. f. 1. Scoarța aromatică, de culoare roșcată-cenușie, a scorțișorului, folosită drept condiment și în medicină. 2. (Reg.) Vopsea roșie (obținută din lemnul unui arbore exotic). – Scoarță + suf. -ișoară.

SCORȚIȘOÁRĂ s. f. 1. Scoarța aromatică, de culoare roșcată-cenușie, a scorțișorului, folosită drept condiment și în medicină. 2. (Reg.) Vopsea roșie (obținută din lemnul unui arbore exotic). – Scoarță + suf. -ișoară.

SCORȚIȘOÁRĂ s. f. 1. Scoarța aromatică a unor arbori orientali (în special a arborelui Cinnamomum Zeylanicum), folosită drept condiment. Ce miros dulce și ascuțit are vinul fiert cu scorțișoară. SADOVEANU, O. VII 337. Încălzit de vinul roșu fiert cu zahăr și scorțișoară, actorul... începu să declame. CAMIL PETRESCU, O. II 126. Mîndro, de dragostea noastră Răsărit-a pom în coastă, Cu frunzele de argint, Lumea-ntreagă mirosind... Mirosind a noua țeară, A rujă ș-a scorțișoară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 70. 2. (Regional) Vopsea roșie; băcan. Băcanul se mai numește și scorțiță, scorțișoară. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 186.

scorțișoáră s. f., g.-d. art. scorțișoárei

scorțișoáră s. f., g.-d. art. scorțișoárei; pl. scorțișoáre

SCORȚIȘOÁRĂ s. (înv. și reg.) scoarță dulce, (reg.) fohoi, scorțică, scorțuță, țimet, scorțiță dulce, (înv.) casia. (Zahăr cu ~.)

SCORȚIȘOÁRĂ ~e f. (diminutiv de la scoarță) Scoarța măcinată a unor copaci exotici, care are o aromă plăcută, și este folosită în alimentație (drept condiment) și în medicină. [G.-D. scorțișoarei] /scoarță + suf. ~ișoară

scorțișoară f. scoarța aromatică a scorțișorului, întrebuințată în bucătărie ca condiment și în medicină.

scorțișoáră f. (oa dift.) f., pl. e (dim. d. scoarță). Scoarța unuĭ fel de dafin din India, China și Guyana. Scorțișoara e cafenie foarte aromatică și se întrebuințează pisată la prăjiturĭ saŭ feartă la compoturĭ, precum și în medicină ca stomahic și carminativ supt numele de cortex cinnamóni acúti. Cea maĭ bună e cea din Ceylon (cinnamónum zeylanicum), ĭar cea din China (cinnamónum [cassia saŭ aromáticum]) nu e așa de bună.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SCORȚIȘOÁRĂ s. (înv. și reg.) scoarță dúlce, (reg.) fohói, scorțícă, scorțúță, țimét, scorțiță dúlce, (înv.) casía. (Zahăr cu ~.)

SCORȚIȘOARĂ s.f. Scoarța aromatică a unor arbori exotici veșnic verzi (Cinnanomum zeylanicum și Cinnamomum cassia), comercializată uscată sub formă de batoane de aproximativ 10 cm lungime, sub formă de bucățele sau gata măcinată, de culoare maronie-roșcată. Se utilizează în bucătăria occidentală mai ales pentru aromatizarea produselor de cofetărie, dar în țările orientale și la condimentarea preparatelor culinare (carne, pui, pește), în special în amestecuri tradiționale.

SCORȚIȘOÁRĂ (< scoarță) s. f. Denumire a unor arbori sempervirescenți din S Asiei (Cinnamomum zeylanicum, Cinnamomum cassia); scoarța lor este folosită ca aromant în produsele de cofetărie și în medicină pentru proprietățile sale terapeutice.

CINNAMONUM Blume, SCORȚIȘOARĂ, CAMFOR, fam. Lauraceae. Gen originar din Asia, Australia, cca 280 specii, arbuști sau arbori aromatici, ramificați la bază, totdeauna verzi, ramurile aplecate, opuse, cilindrice, glabre, la unele specii pîslos-păroase, în tinerețe acoperite cu frunze delicate de culoare roz, persistente, strălucitoare, coriacee, eliptic-lanceolate. Flori mici, albe, albe-gălbui.

Cinnamonum aromaticum Nees (syn. C. cassia Blume), « Scorțișoară ». Specie cu flori albe-gălbui, în raceme mătăsos-păroase. Frunze oblonge, 3-nervate. Ramuri pîslos-păroase.

Intrare: scorțișoară
scorțișoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scorțișoa scorțișoara
plural scorțișoare scorțișoarele
genitiv-dativ singular scorțișoare scorțișoarei
plural scorțișoare scorțișoarelor
vocativ singular
plural