SCORȚIȘOARĂ s. f. 1. Scoarța aromatică a unor arbori orientali (în special a arborelui Cinnamomum Zeylanicum), folosită drept condiment. Ce miros dulce și ascuțit are vinul fiert cu scorțișoară. SADOVEANU, O. VII 337. Încălzit de vinul roșu fiert cu zahăr și scorțișoară, actorul... începu să declame. CAMIL PETRESCU, O. II 126. Mîndro, de dragostea noastră Răsărit-a pom în coastă, Cu frunzele de argint, Lumea-ntreagă mirosind... Mirosind a noua țeară, A rujă ș-a scorțișoară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 70. 2. (Regional) Vopsea roșie; băcan. Băcanul se mai numește și scorțiță, scorțișoară. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 186.