2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOPÍRE, scopiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a scopi; castrare. – V. scopi.

SCOPÍRE, scopiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a scopi; castrare. – V. scopi.

SCOPÍRE, scopiri, s. f. Acțiunea de a scopi; castrare, jugănire.

SCOPÍ, scopesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra un animal. – Din sl. skopiti.

SCOPÍ, scopesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra un animal. – Din sl. skopiti.

SCOPÍ, scopesc, vb. IV. Tranz. A castra, a jugăni. Bieții copii din Cordofon... îi scopeau și... îi vindeau la turci pentru paza haremurilor. GHICA, S. 308.

A SCOPÍ ~ésc tranz. pop. (animale) A lipsi de glande sexuale făcând incapabil de a procrea; a castra; a jugăni. /<sl. skopiti

scopì v. a castra. [Slav. SKOPITI].

*castréz v. tr. (lat. castrare). Privez de organele reproductive. – Pop. scopesc și scapețesc, la vite jugănesc, la păsărĭ claponesc.

scopésc v. tr. (vsl. skopiti, a scopi, kopati, a săpa; rus. skopitĭ, a scopi. V. copie 1, tîrnă-cop). Castrez. V. castrez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scopíre (pop.) s. f., g.-d. art. scopírii; pl. scopíri

scopíre s. f., g.-d. art. scopírii; pl. scopíri

scopí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scopésc, imperf. 3 sg. scopeá; conj. prez. 3 să scopeáscă

scopí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scopésc, imperf. 3 sg. scopeá; conj. prez. 3 sg. și pl. scopeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOPIRE s. castrare, jugănire, jugănit, scopit, sterilizare, (livr.) emasculație, evirație, (pop.) întoarcere, stîrpire, (reg.) batere, curățire, hereluire, (Transilv. și nordul Olt.) sucire. (~ unui armăsar.)

SCOPI vb. a castra, a jugăni, a steriliza, (livr.) a emascula, (rar) a scapeți, (pop.) a întoarce, a stîrpi, (reg.) a bate, a curăți, a herelui, (Transilv. și nordul Olt.) a suci. (A ~ un animal mascul.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scopí (-pésc, ít), vb. – A castra, a jugăni. – Mr. (scupat), megl. scupés, scupiri. Sl. skopiti (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 333; Conev 70). – Der. scop, s. m. (înv., castrat, eunuc), din sb., pol., rus. skop; scopeț, s. m. (înv., eunuc), din sl. skopĭcĭ; scapeț (var. scapet), s. m. (eunuc), din rut. skopec (pentru var. cf. Byck-Graur 26).

Intrare: scopire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scopire
  • scopirea
plural
  • scopiri
  • scopirile
genitiv-dativ singular
  • scopiri
  • scopirii
plural
  • scopiri
  • scopirilor
vocativ singular
plural
Intrare: scopi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scopi
  • scopire
  • scopit
  • scopitu‑
  • scopind
  • scopindu‑
singular plural
  • scopește
  • scopiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scopesc
(să)
  • scopesc
  • scopeam
  • scopii
  • scopisem
a II-a (tu)
  • scopești
(să)
  • scopești
  • scopeai
  • scopiși
  • scopiseși
a III-a (el, ea)
  • scopește
(să)
  • scopească
  • scopea
  • scopi
  • scopise
plural I (noi)
  • scopim
(să)
  • scopim
  • scopeam
  • scopirăm
  • scopiserăm
  • scopisem
a II-a (voi)
  • scopiți
(să)
  • scopiți
  • scopeați
  • scopirăți
  • scopiserăți
  • scopiseți
a III-a (ei, ele)
  • scopesc
(să)
  • scopească
  • scopeau
  • scopi
  • scopiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)