11 definiții pentru scopi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOPÍ, scopesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra un animal. – Din sl. skopiti.

SCOPÍ, scopesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra un animal. – Din sl. skopiti.

SCOPÍ, scopesc, vb. IV. Tranz. A castra, a jugăni. Bieții copii din Cordofon... îi scopeau și... îi vindeau la turci pentru paza haremurilor. GHICA, S. 308.

A SCOPÍ ~ésc tranz. pop. (animale) A lipsi de glande sexuale făcând incapabil de a procrea; a castra; a jugăni. /<sl. skopiti

scopì v. a castra. [Slav. SKOPITI].

*castréz v. tr. (lat. castrare). Privez de organele reproductive. – Pop. scopesc și scapețesc, la vite jugănesc, la păsărĭ claponesc.

scopésc v. tr. (vsl. skopiti, a scopi, kopati, a săpa; rus. skopitĭ, a scopi. V. copie 1, tîrnă-cop). Castrez. V. castrez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scopí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scopésc, imperf. 3 sg. scopeá; conj. prez. 3 să scopeáscă

scopí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scopésc, imperf. 3 sg. scopeá; conj. prez. 3 sg. și pl. scopeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOPI vb. a castra, a jugăni, a steriliza, (livr.) a emascula, (rar) a scapeți, (pop.) a întoarce, a stîrpi, (reg.) a bate, a curăți, a herelui, (Transilv. și nordul Olt.) a suci. (A ~ un animal mascul.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scopí (-pésc, ít), vb. – A castra, a jugăni. – Mr. (scupat), megl. scupés, scupiri. Sl. skopiti (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 333; Conev 70). – Der. scop, s. m. (înv., castrat, eunuc), din sb., pol., rus. skop; scopeț, s. m. (înv., eunuc), din sl. skopĭcĭ; scapeț (var. scapet), s. m. (eunuc), din rut. skopec (pentru var. cf. Byck-Graur 26).

Intrare: scopi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scopi
  • scopire
  • scopit
  • scopitu‑
  • scopind
  • scopindu‑
singular plural
  • scopește
  • scopiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scopesc
(să)
  • scopesc
  • scopeam
  • scopii
  • scopisem
a II-a (tu)
  • scopești
(să)
  • scopești
  • scopeai
  • scopiși
  • scopiseși
a III-a (el, ea)
  • scopește
(să)
  • scopească
  • scopea
  • scopi
  • scopise
plural I (noi)
  • scopim
(să)
  • scopim
  • scopeam
  • scopirăm
  • scopiserăm
  • scopisem
a II-a (voi)
  • scopiți
(să)
  • scopiți
  • scopeați
  • scopirăți
  • scopiserăți
  • scopiseți
a III-a (ei, ele)
  • scopesc
(să)
  • scopească
  • scopeau
  • scopi
  • scopiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)