10 definiții pentru sconta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCONTÁ, scontez, vb. I. Tranz. 1. A cumpăra sau a vinde efecte de comerț înainte de scadență; a efectua un scont. 2. Fig. A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte în legătură cu un anumit fapt așteptat, a se baza pe ceva. – Din it. scontare.

SCONTÁ, scontez, vb. I. Tranz. 1. A cumpăra sau a vinde efecte de comerț înainte de scadență; a efectua un scont. 2. Fig. A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte în legătură cu un anumit fapt așteptat, a se baza pe ceva. – Din it. scontare.

SCONTÁ, scontez, vb. I. Tranz. 1. A cumpăra sau a vinde polițe (sau alte efecte de comerț) înainte de termenul de plată (pe un preț mai scăzut decît cel menționat în poliță, așteptarea termenului și eventualul risc trecînd asupra cumpărătorului). Pentru buzunar cam puțin: una sută cincizeci lei scontați asupra salariului la un zaraf. GANE, N. III 184. Mumă-mea scontase al pensiei mandat. MACEDONSKI, O. I 45. 2. Fig. A conta pe ceva, a-și face planuri sau socoteli în legătură cu un anumit fapt, a întreprinde ceva pe baza unui eveniment viitor, socotit ca sigur.

SCONTÁ vb. I. tr. 1. A cumpăra sau a vinde polițe înainte de scadență; a efectua un scont. 2. (Fig.) A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte. [< it. scontare].

SCONTÁ vb. tr. 1. a cumpăra, a vinde polițe înainte de scadență; a efectua un scont. 2. (fig.) a conta pe cineva, a-și face planuri dinainte. (< it. scontare)

A SCONTÁ ~éz tranz. 1) (polițe, cambii etc.) A cumpăra înainte de scadență; a achiziționa prin scont. 2) fig. A aștepta dinainte, bazându-se pe ceva considerat sigur. ~ o avansare. /<it. scontare

scontà v. a plăti înainte de scadență cu ajutorul scontului.

* scontéz v. tr. (fr. escompter, d. it. scontare. V. contez). Plătesc în ainte de scadență în schimbul scontuluĭ: un cămătar ca scontează lefile funcționarilor (se zice și funcționaru șĭ-a scontat leafa, ceĭa ce nu e bine zis). Fig. Cheltuĭesc din ainte: a sconta o moștenire. Mă bucur din ainte: a sconta viitoru. Consum prematur: a-țĭ sconta tinereța.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scontá (a ~) vb., ind. prez. 3 sconteáză

scontá vb., ind. prez. 1 sg. scontéz, 3 sg. și pl. sconteáză

Intrare: sconta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sconta
  • scontare
  • scontat
  • scontatu‑
  • scontând
  • scontându‑
singular plural
  • scontea
  • scontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scontez
(să)
  • scontez
  • scontam
  • scontai
  • scontasem
a II-a (tu)
  • scontezi
(să)
  • scontezi
  • scontai
  • scontași
  • scontaseși
a III-a (el, ea)
  • scontea
(să)
  • sconteze
  • sconta
  • scontă
  • scontase
plural I (noi)
  • scontăm
(să)
  • scontăm
  • scontam
  • scontarăm
  • scontaserăm
  • scontasem
a II-a (voi)
  • scontați
(să)
  • scontați
  • scontați
  • scontarăți
  • scontaserăți
  • scontaseți
a III-a (ei, ele)
  • scontea
(să)
  • sconteze
  • scontau
  • sconta
  • scontaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)