ȘCOLĂRESC, -EASCĂ, școlărești, adj. De școală (1) sau de școlar (1), caracteristic școlii sau școlarilor. ♦ Fig. (Cam) naiv, lipsit de maturitate, copilăresc. – Școlar + suf. -esc.

școlăresc, ~ească a [At: PONTBRIAND, D. / V: (înv) sc~, ~Ier~ / Pl: ~ești / E: școlar + -esc] 1-2 Caracteristic școlii (1) sau școlarilor (1) Si: școlar (5-6). 3 (Fig; mai ales d. scrieri) Care dovedește lipsă de maturitate, de profunzime, de originalitate Si: copilăresc (5), naiv, simplu.

ȘCOLĂRESC, -EASCĂ, școlărești, adj. De școală (1) sau de școlar (1), caracteristic școlii sau școlarilor. ♦ Fig. (Cam) naiv, lipsit de maturitate, copilăresc. – Școlar + suf. -esc.

ȘCOLĂRESC, -EASCĂ, școlărești, adj. De școală, de școlar; caracteristic școlii sau școlarilor. Mediu școlăresc. ▭ Acesta ținea în mînă o hîrtie... Era scrisă stîngaci pe hîrtie de caiet școlăresc. DUMITRIU, V. L. 36.

ȘCOLĂRESC ~ească (~ești) 1) Care este caracteristic pentru școlari; propriu școlarilor. 2) fig. Care manifestă o viziune copilărească; lipsit de seriozitate; infantil; copilăros; neserios; pueril; naiv. /școlar + suf. ~esc

școlăresc a. ce ține de școlar.

1) școlărésc, -eáscă adj. (d. școlar). Relativ la școlarĭ: disciplină școlărească.

scolăresc, ~ească a vz școlăresc

școleresc, ~ească a vz școlăresc

școlăresc adj. m., f. școlărească; pl. m. și f. școlărești

școlăresc adj. m., f. școlărească; pl. m. și f. școlărești

școlăresc adj. m., f. școlărească; pl. m. și f. școlărești

ȘCOLĂRESC adj. școlar. (Viața ~.)

ȘCOLĂRESC adj. școlar. (Viața ~.)