13 definiții pentru scofală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOFÁLĂ s. f. (Fam.) Pricopseală, folos, ispravă. ♦ Ceea ce e de folos, util, valoros. – Et. nec.

scofa sfs [At: CREANGĂ, O. 39 / V: (reg) hof~ / E: ns cf fală] 1 (Fam; adi) Faptă demnă de laudă Si: (reg) scofaină2 (1). 2 (Fam; adi) Ceea ce este util, valoros Si: ispravă, (reg) scofaină2 (2). 3 (Fam; pex; irn) Pricopseală. 4 (Rar; îe) A nu avea (sau a nu face) nici o ~ A nu avea nici o șansă de izbândă. 5 (Rar; îae) A nu izbuti nimic. 6 (Îae) A nu avea nici un succes. 7 (Înv) Profit. 8 (Reg) Mâncare preparată din zeamă de carne (și slănină prăjită) îngroșată cu făină de grâu amestecată cu apă și smântână. 9 Mămăligă subțire. 10 (Îdt) Parte bombată a unei plăci metalice.

SCOFÁLĂ s. f. (Fam. și ir.) Pricopseală, folos, ispravă. ♦ Ceea ce e de folos, util, valoros. – Et. nec.

SCOFÁLĂ s. f. (Familiar; de obicei cu sens ironic, în legătură cu «mare», «ce mai», «nici o» etc.) Pricopseală, folos; ispravă. Cumpără tu țigări și pentru mine... că, afară de tutun, cu mare scofală n-o să ne alegem. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 305. Ș-apoi, pe lîngă toate acestea, nici vro scofală mare nu era de dînșii: un bordei ca vai de el, niște țoale rupte, așternute pe lăiți, și atîta era tot. CREANGĂ, P. 73.

SCOFÁLĂ f. fam. Treabă realizată; ispravă. ◊ Mare ~! mare lucru! (Nu) e mare ~ (nu) e cine știe ce lucru important. A (nu) face mare ~ a (nu) face cine știe ce ispravă. /Orig. nec.

scofală f. Mold. procopseală: vr’o scofală mare nu era de dânșii CR. [Origină necunoscută].

scofálă și (nord) hofálă f., pl. inuz. e (vsl. vhala, prof. și hvala, laudă, de unde vine și rom. fală). Iron. Ispravă, mare lucru, mare treabă: ce scofală mĭ-aĭ făcut? A nu fi nicĭ o scofală de capu cuĭva, a nu fi de nicĭ o scofală, a nu valora nimic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scofálă (fam.) s. f., g.-d. art. scofálei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOFÁLĂ s. v. afacere, avantaj, chilipir, câștig, folos, ispravă, pricopseală, profit, treabă.

scofa s. v. AFACERE. AVANTAJ. CHILIPIR. CÎȘTIG. FOLOS. ISPRAVĂ. PRICOPSEALĂ. PROFIT. TREABĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scofálă (-féli), s. f. – Perlă, comoară, praf de aur, obiect de valoare. Creație expresivă, probabil bazată la început pe a scobi „a face o gaură”. S-ar fi zis inițial cu sensul de felie, cînd era tăiată dintr-un fruct, în rotund, cf. scofleaje, s. f. (felie de dovleac) și scofală „deformare” în Damé. Însemna, prin urmare „lucru fără importanță” sau „fleacuri, nimicuri” și s-a folosit cu sens opus numai ca ironie, care ar fi urmat să fie sensul actual. Legătura cu fală „glorie” (Scriban) nu este posibilă. Der. scofeli, vb. (a scormoni, a scruta; Olt., a asambla, a reuni; a economisi), care presupune un sens primitiv, neatestat, de „a găuri”, pentru a cărui evoluție semantică, cf. sclipui și Graur, BL, VI, 146; scofîlci, vb. refl. (a se dărîma, a se ruina; a se trage la față, a se zbîrci, a se rida), pe care Tiktin îl lega greșit de falcă și Scriban de rus. kovylčati „a șchiopăta”; scofîlcitură, s. f. (cavitate, scobitură); scofleaje, s. f. (felie de dovleac sau de pepene); scofaină, s. f. (Banat, adîncitură, depresiune); scobîlți, vb. (Trans., a diminua, a reduce), prin contaminare cu cobîlț; scomîrlă, s. f. (Trans., om slab, vlăguit).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scofală s. f. sg. (iron.) pricopseală, folos, ispravă

Intrare: scofală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scofa
  • scofala
plural
genitiv-dativ singular
  • scofale
  • scofalei
plural
vocativ singular
plural

scofală

  • exemple
    • Cumpără tu țigări și pentru mine... că, afară de tutun, cu mare scofală n-o să ne alegem. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 305.
      surse: DLRLC
    • Ș-apoi, pe lîngă toate acestea, nici vro scofală mare nu era de dînșii: un bordei ca vai de el, niște țoale rupte, așternute pe lăiți, și atîta era tot. CREANGĂ, P. 73.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Ceea ce e de folos, util, valoros.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: