scoace [At: MANOLACHE DRĂGHICI, ap. TDRG / Pzi: scoc / Par: scopt / E: ml excoquere] 1 vt (Pop; c. i. lapte acru) A încălzi sau a fierbe pentru a închega și a transforma în brânză. 2 vt (Pop; pex; c. i. smântână) A încălzi sau a fierbe ca să se aleagă untul. 3 vt (C. i. vasele cu lapte acru) A încălzi ori a fierbe pentru a închega și a trnsforma în brânză laptele conținut de vase. 4 vr (Trs; d. unele alimente, mai ales despre brânzeturi) A se altera (din cauza căldurii) Si: a fermenta (1). 5-6 vtr (Reg) A (se) fierbe sau a (se) coace un timp mai îndelungat sau mai mult decât trebuie. 7-8 vtr (Reg) A scădea prin fierbere mai mult decât trebuie. 9-10 vtr (Mol) A (se) încălzi prea tare, a (se) înfierbânta. 11-12 vtr (Mol; pex) A (se) usca prea mult și a crăpa de căldură. 13 vr (Înv; d. fân, paie, făină) A se încinge.

SCOACE, scoc, vb. III. (Regional) 1. Tranz. A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega și a-l transforma în brînză. Unele femei, ca să se aleagă untul mai repede, «scoc» (fierb) smîntîna la foc. ȘEZ. VII 98. ◊ Fig. Se vede că redactorul Curierului are drept calimară o oală de scopt politica. ALECSANDRI, S. 88. ◊ Refl. pas. Chișleagul... se scoace (se pune la foc, de se încheagă în brînză) și, turnîndu-se în strecurătoare, căpătăm brînză de vaci. ȘEZ. VII 98. 2. Refl. A fermenta, a dospi. (Fig.) Nu trebuie... să stea mulți la grămadă și culcați, pentru că de fierbințeală îndată se scoc și pier în iarnă. DRĂGHICI, la TDRG.

SCOACE, scoc, vb. III. (Reg.) 1. Tranz. A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega și a-l transforma în brînză. 2. Refl. A fermenta, a dospi. – Lat. excoquere.

A SCOACE scoc tranz. pop. (chișleagul) A încălzi la foc pentru a face brânză. /<lat. excoquere

scoace v. Mold. a înfierbânta pe lângă foc smântâna spre a alege untul. [Lat. EX COQUERE].

scoacă sfs [At: GHEȚIE, R. M. / E: scoace] (Trs; Buc) 1 Lapte acru (încălzit). 2 (Pex) Brânză proaspătă (dulce) făcută din scoacă (1).

SCOACĂ s. f. (Regional) Lapte acru (v. chișleag); brînză proaspătă făcută din acest lapte.

SCOACĂ s. f. (Reg.) Lapte acru; brînză proaspătă făcută din lapte acru.

2) scoc, scopt, a scoace v. tr. (șat. ex-coquo, ex-coquere). Coc prea mult (vorbind de prăjiturĭ), ferb și scad prea mult (vorbind de lapte cu orez ș.a.). V. răscoc.

SCOACE vb. v. acri, altera, aprinde, descompune, fermenta, împuți, înăcri, încinge, răscoace, strica.

scoace vb. v. ACRI. ALTERA. APRINDE. DESCOMPUNE. FERMENTA. ÎMPUȚI. ÎNĂCRI. ÎNCINGE. RĂSCOACE. STRICA.

scoace (-oc, -opt), vb. – (Mold.) A arde, a se răscoace, a se opări, a se pîrjoli. Lat. excoquĕre (Tiktin; Candrea; cf. REW 2985), cf. prov., v. port. escozer, sp. escocer și coace.

scoacă, s.f. – (reg.) Brânză de vacă făcută din lapte acru încălzit. (Trans., Maram., Bucov.). – Din scoace „a arde, a răscoace” (< lat. excoquere „a coace”).

scoacă, s.f. – Brânză de vacă făcută din lapte acru încălzit. Scocari, poreclă pentru locuitorii din Peteritea (Lăpuș). – Din scoace „a arde, a răscoace” (< lat. excoguere „a coace”).