9 definiții pentru scintilație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCINTILÁȚIE, scintilații, s. f. 1. Modificare de intensitate și de colorație a luminii stelare, datorită refracției sale neregulate în atmosferă. 2. Lumină emisă de o substanță fosforescentă sub influența ionizării. 3. (Rar) Scânteiere, sclipire. – Din fr. scintillation.

SCINTILÁȚIE, scintilații, s. f. 1. Modificare de intensitate și de colorație a luminii stelare, datorită refracției sale neregulate în atmosferă. 2. Lumină emisă de o substanță fosforescentă sub influența ionizării. 3. (Rar) Scânteiere, sclipire. – Din fr. scintillation.

scintilație sf [At: PROT.-POP., N. D. / Pl: ~ii / E: fr scintillation, lat scintillatio] 1 (Liv) Scânteiere (3). 2 (Fiz) Iluminare de durată foarte scurtă și de o întindere, practic, punctuală, a unui ecran fluorescent pe care cade o particulă cu viteză mare. 3 Impuls luminos de scurtă durată produs la contactul unei particule cu un scintilator, utilizat îndeosebi la detectarea radiațiilor nucleare. 4 Modificare de intensitate și de colorație a luminii stelare, datorită refracției sale neregulate în atmosferă Si: licărire, scânteiere.

SCINTILÁȚIE s.f. 1. Emisiune de particule în procesul de dezintegrare a unui element radioactiv. 2. Sclipirea stelelor. [Gen. -iei. / < fr. scintillation, cf. lat. scintillatio – scânteiere].

SCINTILÁȚIE s. f. 1. scânteire, sclipire. ◊ iluminare de foarte scurtă durată, punctuală, a unui ecran fluorescent pe care cade o particulă cu mare viteză. 2. impuls luminos de scurtă durată produs de contactul unei particule cu un scintilator. 3. sclipirea stelelor. (< fr. scintillation, lat. scintillatio)

cámeră de scintiláție sint. s. (tehn.) Dispozitiv cu ajutorul căruia este vizualizată scintilația (scânteierea) particulelor, a anumitor substanțe ◊ „Un grup de fizicieni gruzini au realizat o cameră de scintilație-traiectorie cu care urma unei particule elementare poate fi fotografiată în cinci sutimi de milionimi de secundă.” Sc. 28 XI 63 p. 5. ◊ Camera de scintilație reprezintă o noutate în lumea aparaturii medicale. Este utilizată pentru investigație și diagnostic. Pacientul este injectat cu substanțe de contrast – izotopi radioactivi. O cameră cu captatori culege radiații gamma și transmite informațiile unui computer.” R.l. 3 VII 93 p. 5 //din cameră „aparat fotografic” + scintilație//


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scintiláție (-ți-e) s. f., art. scintiláția (-ți-a), g.-d. art. scintiláției; pl. scintiláții, art. scintiláțiile (-ți-i-)

scintiláție s. f. (sil. -ți-e), art. scintiláția (sil. -ți-a), g.-d. art. scintiláției; pl. scintiláții, art. scintiláțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCINTILÁȚIE s. (ASTRON.) scânteiere, sclipire. (~ stelelor.)

SCINTILAȚIE s. (FIZ.) scînteiere, sclipire.

Intrare: scintilație
scintilație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scintilație
  • scintilația
plural
  • scintilații
  • scintilațiile
genitiv-dativ singular
  • scintilații
  • scintilației
plural
  • scintilații
  • scintilațiilor
vocativ singular
plural