33 de definiții pentru scheuna șcheuna scheauna schiauna (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHEUNÁ, scheáun, vb. I. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ Fig. (Fam.: despre oameni) A se văita, a plânge. [Pr.: sche-u-] – Probabil formație onomatopeică.

scheuna vir [At: EMINESCU, O. IV, 81 / P: sche-u~ / V: (reg) schiaona, schiauăna, schiau~, schiauona, schie~, schioni, schiuăna, schiuna, scauoi[1], scăoi (Pzi: și 3 scăoie), (Pzi: 3 scăuăiește), scăui (Pzi: 3 scăuiește), scău~, șcău~, șcheaona, șcheuna, șchiauna, șchiauona, știau~ / Pzi: scheaun, (rar) scheun / E: fo cf scheau] 1-2 A schelălăi (1-2). corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

SCHEUNÁ, scheáun, vb. I. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) A se văita, a plânge. [Pr.: sche-u-] – Probabil formație onomatopeică.

SCHEUNÁ, scheáun, vb. I. Intranz. (Despre cîini, uneori și despre alte animale) A scoate sunete ascuțite și repetate (de durere, mai rar de bucurie), a chelălăi. Cîinele se trăsese îndărăt în cotețul lui și scheuna încet. DUMITRIU, N. 162. A răbdat ce-a răbdat vulpea, a scheunat, s-a repezit chefnind spre ieșire. STANCU, D. 431. Cînele o urma supus, scheunînd din cînd în cînd, moale. SADOVEANU, B. 211. ◊ Refl. Fig. Poate cînd te-oi privi atît... scheunîndu-te ca un cîine prins, m-oi vindeca de tine! CAMIL PETRESCU, T. II 239. – Variante: scheauná, șcheuná (CAMILAR, N. I 153) vb. I.

A SCHEUNÁ pers. 3 scheáună intranz. 1) (mai ales despre câini) A scoate sunete ascuțite și jalnice. 2) fig. fam. (despre copii) A plânge prefăcut fără lacrimi și cu glas înăbușit; a scânci. /Onomat.

scheunà v. Mold. a schelălăi: câinele a scheunat. [Onomatopee (din scheu-scheu! ce exprimă lătratul dureros al câinilor)].

scăuăi[1] v vz scheuna

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: scheuna
  • silabație: sche-u-na info
verb (V29)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scheuna
  • scheunare
  • scheunat
  • scheunatu‑
  • scheunând
  • scheunându‑
singular plural
  • scheaună
  • scheunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scheaun
(să)
  • scheaun
  • scheunam
  • scheunai
  • scheunasem
a II-a (tu)
  • scheauni
(să)
  • scheauni
  • scheunai
  • scheunași
  • scheunaseși
a III-a (el, ea)
  • scheaună
(să)
  • scheaune
  • scheuna
  • scheună
  • scheunase
plural I (noi)
  • scheunăm
(să)
  • scheunăm
  • scheunam
  • scheunarăm
  • scheunaserăm
  • scheunasem
a II-a (voi)
  • scheunați
(să)
  • scheunați
  • scheunați
  • scheunarăți
  • scheunaserăți
  • scheunaseți
a III-a (ei, ele)
  • scheaună
(să)
  • scheaune
  • scheunau
  • scheuna
  • scheunaseră
verb (V29)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șcheuna
  • șcheunare
  • șcheunat
  • șcheunatu‑
  • șcheunând
  • șcheunându‑
singular plural
  • șcheaună
  • șcheunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șcheaun
(să)
  • șcheaun
  • șcheunam
  • șcheunai
  • șcheunasem
a II-a (tu)
  • șcheauni
(să)
  • șcheauni
  • șcheunai
  • șcheunași
  • șcheunaseși
a III-a (el, ea)
  • șcheaună
(să)
  • șcheaune
  • șcheuna
  • șcheună
  • șcheunase
plural I (noi)
  • șcheunăm
(să)
  • șcheunăm
  • șcheunam
  • șcheunarăm
  • șcheunaserăm
  • șcheunasem
a II-a (voi)
  • șcheunați
(să)
  • șcheunați
  • șcheunați
  • șcheunarăți
  • șcheunaserăți
  • șcheunaseți
a III-a (ei, ele)
  • șcheaună
(să)
  • șcheaune
  • șcheunau
  • șcheuna
  • șcheunaseră
verb (V2.2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scheauna
  • scheaunare
  • scheaunat
  • scheaunatu‑
  • scheaunând
  • scheaunându‑
singular plural
  • scheaună
  • scheaunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scheaun
(să)
  • scheaun
  • scheaunam
  • scheaunai
  • scheaunasem
a II-a (tu)
  • scheauni
(să)
  • scheauni
  • scheaunai
  • scheaunași
  • scheaunaseși
a III-a (el, ea)
  • scheaună
(să)
  • scheaune
  • scheauna
  • scheaună
  • scheaunase
plural I (noi)
  • scheaunăm
(să)
  • scheaunăm
  • scheaunam
  • scheaunarăm
  • scheaunaserăm
  • scheaunasem
a II-a (voi)
  • scheaunați
(să)
  • scheaunați
  • scheaunați
  • scheaunarăți
  • scheaunaserăți
  • scheaunaseți
a III-a (ei, ele)
  • scheaună
(să)
  • scheaune
  • scheaunau
  • scheauna
  • scheaunaseră
verb (V2.2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schiauna
  • schiaunare
  • schiaunat
  • schiaunatu‑
  • schiaunând
  • schiaunându‑
singular plural
  • schiaună
  • schiaunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schiaun
(să)
  • schiaun
  • schiaunam
  • schiaunai
  • schiaunasem
a II-a (tu)
  • schiauni
(să)
  • schiauni
  • schiaunai
  • schiaunași
  • schiaunaseși
a III-a (el, ea)
  • schiaună
(să)
  • schiaune
  • schiauna
  • schiaună
  • schiaunase
plural I (noi)
  • schiaunăm
(să)
  • schiaunăm
  • schiaunam
  • schiaunarăm
  • schiaunaserăm
  • schiaunasem
a II-a (voi)
  • schiaunați
(să)
  • schiaunați
  • schiaunați
  • schiaunarăți
  • schiaunaserăți
  • schiaunaseți
a III-a (ei, ele)
  • schiaună
(să)
  • schiaune
  • schiaunau
  • schiauna
  • schiaunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scheuna schiaunare șcheuna scheauna schiauna

  • 1. unipersonal (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie.
    exemple
    • Cîinele se trăsese îndărăt în cotețul lui și scheuna încet. DUMITRIU, N. 162.
      surse: DLRLC
    • A răbdat ce-a răbdat vulpea, a scheunat, s-a repezit chefnind spre ieșire. STANCU, D. 431.
      surse: DLRLC
    • Cînele o urma supus, scheunînd din cînd în cînd, moale. SADOVEANU, B. 211.
      surse: DLRLC

etimologie: