10 definiții pentru scheleton skeleton


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHELETÓN, scheletoane, s. n. 1. Sanie de metal foarte joasă, pe care se stă culcat pe burtă. 2. Probă sportivă practicată cu scheletonul (1). – Din engl. skeleton.

SCHELETÓN, scheletoane, s. n. 1. Sanie de metal foarte joasă, pe care se stă culcat pe burtă. 2. Probă sportivă practicată cu scheletonul (1). – Din engl. skeleton.

scheleton1 sn [At: M. D. ENC. / S: skeleton / Pl: ~oane / E: fr, eg skeleton] 1 Sanie de metal foarte joasă, pe care se stă culcat cu fața în jos și care se conduce cu mișcări ale corpului sau din vârful bocancilor. 2 Sport practicat cu scheletonul (1).

scheleton2[1] sn vz schelet corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

SCHELETÓN s.n. Sanie specială în care se stă cu fața în jos și se conduce cu vârful bocancilor. ♦ Probă sportivă practicată cu o astfel de sanie. [Scris și skeleton. / < engl., fr. skeleton].

SCHELETÓN s. n. 1. sanie specială în care se stă cu fața în jos și se conduce cu vârful bocancilor, pentru coborârea unor pante foarte înclinate. 2. sport de iarnă practicat cu o astfel de sanie. (< engl. skeleton)

SCHELETÓN n. 1) Sanie de metal foarte joasă pe care se stă culcat pe burtă. 2 ) Sport practicat cu această sanie. /< engl. skeleton


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scheletón s. n., pl. scheletoáne

scheletón s. n., pl. scheletoáne

Intrare: scheleton
scheleton substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scheleton
  • scheletonul
  • scheletonu‑
plural
  • scheletoane
  • scheletoanele
genitiv-dativ singular
  • scheleton
  • scheletonului
plural
  • scheletoane
  • scheletoanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • skeleton
  • skeletonul
  • skeletonu‑
plural
  • skeletoane
  • skeletoanele
genitiv-dativ singular
  • skeleton
  • skeletonului
plural
  • skeletoane
  • skeletoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scheleton skeleton

  • 1. Sanie de metal foarte joasă, pe care se stă culcat pe burtă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. (numai) singular Probă sportivă practicată cu scheletonul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: