scenografie sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) șe~ / Pl: ~ii / E: fr scénographie, it scenografia] 1 Arta organizării scenei (1) și a sălii de spectacol prin pregătirea cadrului, ambianței, atmosferei în care se desfășoară acțiunea dramatică și care cuprinde crearea decorurilor, a costumelor, iluminatului scenei etc. 2 Arta organizării cadrului, a ambianței în care se desfășoară acțiunea unui spectacol de televiziune sau a unui film Si: (rar) artă scenică (7).

SCENOGRAFIE s. f. Arta de a picta decoruri pentru teatru. Noțiuni generale de scenografie.

SCENOGRAFIE s.f. Arta de a picta și de a așeza decorurile în teatru. [Pron. sce-, gen. -iei. / < fr. scénographie, cf. gr. skenographia < skene – scenă, graphein – a scrie].

SCENOGRAFIE s. f. arta de a crea ambianța plastică (decoruri, recuzită, iluminat) în teatru, cinematografie etc. (< fr. scénographie)

SCENOGRAFIE f. 1) Tehnică de organizare a spațiului scenei pentru prezentarea spectacolelor. 2) Arta de a executa decoruri scenice. [G.-D. scenografiei] /<fr. scnographie, it. scenografia

scenografie (desp. -no-gra-) s. f., art. scenografia, g.-d. scenografii, art. scenografiei

scenografie (-no-gra-) s. f., art. scenografia, g.-d. scenografii, art. scenografiei

scenografie s. f. (sil. -gra-), art. scenografia, g.-d. art. scenografiei; pl. scenografii

SCENO- „scenă, teatru”. ◊ gr. skene „cort, adăpost” > fr. scéno-, it. id., engl. id. > rom. sceno-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., arta de a picta și de a așeza decorurile în teatru; ~logie (v. -logie₁), s. f., artă a punerii în scenă a spectacolelor; ~pegie (v. -pegie), s. f., sărbătoare a vechilor evrei, închinată amintirii vieții lor nomade din deșert.

SCENOGRAFIE s. artă scenică. (~ la un spectacol.)

SCENOGRAFIE s. artă scenică. (~ la un spectacol.)