SCENARIU, scenarii, s. n. Textul succint al unei piese de teatru, al unui spectacol sau al unui film, de obicei împreună cu indicațiile tehnice și de regie. – Din fr. scénario, it. scenario.

scenal sn vz scenariu

scenariu, ~ie [At: ASACHI, P. R. 2/6 / V: (îvr) ~al sn / Pl: ~ii / E: fr scénario, it scenario] 1-3 a Scenic (1-3). 4 sn (Înv) Mod de punere în scenă a unui spectacol dramatic Si: (rar) scenărie (2). 5 sn (Înv; prc; ccr) Decor (1). 6 sn Text care cuprinde prezentarea (în linii generale a) acțiunii unei piese de teatru. 7 sn Text care cuprinde dialogurile unei piese de teatru (de dimensiuni mai reduse) sau adaptare dramatică a unei opere literare, destinat de obicei reprezentărilor la radio sau la televiziune. 8 sn Text care cuprinde descrierea acțiunii unui film, dialogurile lui, precum și indicații tehnice și regizorale corespunzătoare.

scenărie sf [At: BARCIANU / V: ~ner~ / Pl: ~ii / E: scenă + -ărie] (Rar) 1 Punere în scenă. 2 Mod de înscenare (sau de concepere) a unui spectacol dramatic Si: (înv) scenariu (4). 3 (Prc; ccr) Decor (folosit pentru a reprezenta locul unde se petrece acțiunea unui spectacol) montat pe scenă (1).

scenerie sf vz scenărie

SCENARIU, scenarii, s. n. Textul succint al unei piese de teatru, al unui spectacol sau al unui film, de obicei împreună cu indicațiile tehnice și de regie. – Din fr. scénario, it. scenario.

SCENARIU, scenarii, s. n. Textul unei piese de teatru, cuprinzînd și indicații privitoare la punerea în scenă, și la regie. Știi că și eu am terminat scenariul. Să vă spun subiectul. BARANGA, I. 218. ◊ Scenariu cinematografic = text cuprinzînd subiectul unui film, dialogurile și unele indicații tehnice și de regie. Scenariu radiofonic = piesă de teatru scrisă special pentru a fi difuzată prin radio și corespunzînd condițiilor specifice de reprezentare exclusiv auditivă.

SCENARIU s.n. Text care cuprinde subiectul unei piese de teatru, al unui film etc., precum și indicații tehnice și de regie. [Pron. -riu. / < fr. scénario, it. scenario].

SCENARIU s. n. 1. text succint, subiectul unei piese de teatru, al unui film etc., precum și indicații tehnice și de regie. 2. desfășurare programată a unei acțiuni. (< fr. scénario)

scenariu-document s. n. Scenariu cu valoare documentară ◊ „«Vocile independenței» se intitulează scenariul-document pus pe disc.” R.l. 11 II 78 p. 2. ◊ „«Atât de aproape de stele», scenariu-document de M.S [...]” Săpt. 10 III 78 p. 6. ◊ „Teatru TV. «Martor și judecător». Scenariu document de I.B.” Pr.R.TV 22 IV 85; v. și concretețe (1974) (din scenariu + document)

SCENARIU ~i n. 1) Acțiune a unei piese (de teatru). 2) Text succint care cuprinde subiectul unei piese de teatru, al unui spectacol sau al unui film, precum și indicațiile de regie. 3) fig. Proces care se desfășoară după un plan prestabilit. [ Sil. sce-na-riu ] /<fr. scénario, it. scenario

scenariu n. 1. livret ce indică planul unei piese de teatru, punerea-i în scenă, numele actorilor; 2. punere în scenă.

* scenáriŭ n. (lat. scenarium, it. scenario). Libret care arată planu uneĭ pĭese teatrale, punerea în scenă ș.a. Punere în scenă.

scenariu [riu pron. rĭu] s. n., art. scenariul; pl. scenarii, art. scenariile (desp. -ri-i-)

scenariu [riu pron. rĭu] s. n., art. scenariul; pl. scenarii, art. scenariile (-ri-i-)

scenariu s. n. [-riu pron. -riu], art. scenariul; pl. scenarii, art. scenariile (sil.-ri-i-)

scenariu (pr. sce)

scenariu.

SCENARIU s. v. artă regizorală, înscenare, montare, punere în scenă, regie.

SCENĂRIE s. v. cadru, decor, scenă.

scenariu s. v. ARTĂ REGIZORALĂ. ÎNSCENARE. MONTARE. PUNERE ÎN SCENĂ. REGIE.

scenărie s. v. DECOR. SCENĂ.

scenărie, scenării, s.f. (înv.) 1. punere în scenă a unui spectacol dramatic; scenariu. 2. decor montat pe scenă.