2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCARP, scarpi, s. m. (Înv.) Pantof de damă ușor; pantof de casă. – Din it. scarpa.

SCARP, scarpi, s. m. (Înv.) Pantof de damă ușor, pantof de casă. – Din it. scarpa.

SCARP, scarpi, s. m. (Învechit) Un fel de încălțăminte (femeiască). Dați brațul și mergeți... tot pe vîrful scarpilor. ALECSANDRI, T. 406. În zi de lucru umblă cu picioarile goale, iară sărbătorile cu scarpi și cu colțuni. KOGĂLNICEANU, S. 9.

scarp și scárpă f., pl. e (it. scarpa, pintr’un intermediar ngr.). Mold. sec. 19. Pantof, condur. Și șcarp (Dor. [rev. I. Crg. 4, 251] și Munt.) bocîncă proastă. V. scroambă.

scarpă sf [At: (a. 1824) IORGA S. D., XXI, 203 / V: (reg) scarp sm, șcarp smn, șc~, șcarpăn[1] sn / Pl: ~pe / E: it scarpa] 1 (Mol; Buc; mpl) Pantof de damă ușor, de obicei împodobit cu broderii, care se purta în trecut Si: condur2 (1). 2 Papuc1 (de damă). 3 (Reg) Încălțăminte veche, scâlciată (cu partea din spate călcată). 4 Papuc1 (uzat) care este târșâit. 5 (Buc; îf șcarp) Bocanc de munte. 6 (Îrg) Suprafață înclinată, taluz de pământ, de pietriș, de zidărie care mărginește terasamente, exploatări miniere, șanțuri, cursuri de apă sau unele construcții. 7 (Reg) Plantație de protecție pe marginea unei căi ferate. 8 (Buc; Trs; îf șcarp, șcarpăn) Terasament (în rambleu) pe calea ferată. 9 (Ban; Buc; îf șcarp, șcarpă) Vale de râu Si: făgaș (9), șanț. 10 (Reg; îf șcarpă) Prăpastie. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

scarpă f. Mold. pantof femeiesc; mergeți toți pe vârful scarpilor AL. [It. SCARPA, printr’un intermediar grec modern].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scárpă (-pe), s. f.1. Escarpen, papuc. – 2. Pantof vechi. – It. scarpa. Sec. XIX, înv.Der. scarpete (var. scarpet), s. m., din it. scarpetta; scarpin, s. m., din it. scarpino prin ngr. σϰαρπίνι (Cihac, II, 696; Scriban), sec. XIX, înv., cf. mr. scarpinia; sgarbură (var. zgarbură), s. f. (încălțăminte), sec. XVI, înv., format după un pl. n. *scarpuri (Tiktin; Bogrea, Dacor., III, 748), și probabil intrat în rom. indirect.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scárpă, scárpe, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) pantof femeiesc ușor, cu broderii, care se purta în trecut; condur; papuc de damă. 2. încălțăminte veche, scâlciată; papuc uzat târșâit. 3. (în forma: șcarp) bocanc de munte. 4. (înv.) suprafață înclinată; taluz de pământ, de pietriș, de zidărie care mărginește terasamentele, exploatările miniere, șanțurile, cursurile de apă. 5. plantație de protecție pe marginea unei căi ferate. 6. (în formele: șcarp, șcarpăn) terasament (în rambleu) de cale ferată. 7. (în formele: șcarp, șcarpă) vale de râu; făgaș. 8. (în forma: șcarpă) prăpastie.

Intrare: scarp
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scarp
  • scarpul
  • scarpu‑
plural
  • scarpi
  • scarpii
genitiv-dativ singular
  • scarp
  • scarpului
plural
  • scarpi
  • scarpilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scarpă
  • scarpa
plural
  • scarpe
  • scarpele
genitiv-dativ singular
  • scarpe
  • scarpei
plural
  • scarpe
  • scarpelor
vocativ singular
plural
Intrare: șcarp
șcarp
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scarp scarpă

  • 1. învechit Pantof de damă ușor; pantof de casă.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: condur papuc attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dați brațul și mergeți... tot pe vîrful scarpilor. ALECSANDRI, T. 406.
      surse: DLRLC
    • În zi de lucru umblă cu picioarile goale, iară sărbătorile cu scarpi și cu colțuni. KOGĂLNICEANU, S. 9.
      surse: DLRLC

etimologie: