scarpă sf [At: (a. 1824) IORGA S. D., XXI, 203 / V: (reg) scarp sm, șcarp smn, șc~, șcarpăn^[1] sn / Pl: ~pe / E: it scarpa] 1 (Mol; Buc; mpl) Pantof de damă ușor, de obicei împodobit cu broderii, care se purta în trecut Si: condur² (1). 2 Papuc¹ (de damă). 3 (Reg) Încălțăminte veche, scâlciată (cu partea din spate călcată). 4 Papuc¹ (uzat) care este târșâit. 5 (Buc; îf șcarp) Bocanc de munte. 6 (Îrg) Suprafață înclinată, taluz de pământ, de pietriș, de zidărie care mărginește terasamente, exploatări miniere, șanțuri, cursuri de apă sau unele construcții. 7 (Reg) Plantație de protecție pe marginea unei căi ferate. 8 (Buc; Trs; îf șcarp, șcarpăn) Terasament (în rambleu) pe calea ferată. 9 (Ban; Buc; îf șcarp, șcarpă) Vale de râu Si: făgaș (9), șanț. 10 (Reg; îf șcarpă) Prăpastie. corectat(ă)