11 definiții pentru scarabeu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCARABÉU, scarabei, s. m. 1. Insectă din ordinul coleopterelor, cu corpul lat și turtit, de culoare neagră, cu capul și cu picioarele dințate, care se hrănește cu excremente (Scarabeus sacer). 2. Pecete, piatră gravată, bijuterie care înfățișează un scarabeu (1). – Din fr. scarabée, lat. scarabaeus.

SCARABÉU, scarabei, s. m. 1. Insectă din ordinul coleopterelor, cu corpul lat și turtit, de culoare neagră, cu capul și cu picioarele dințate, care se hrănește cu excremente (Scarabeus sacer). 2. Pecete, piatră gravată, bijuterie care înfățișează un scarabeu (1). – Din fr. scarabée, lat. scarabaeus.

SCARABÉU, scarabei, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare neagră, cu capul și cu picioarele dinainte dințate (Scarabeus sacer).

SCARABÉU s.m. Insectă din familia coleopterelor, cu corpul turtit, acoperit cu o carapace cornoasă de culoare neagră și cu antenele dințate. ♦ Amuletă de forma acestei insecte având pe dos o inscripție hieroglifică. [< fr. scarabée, cf. lat. scarabeus].

SCARABÉU s. m. 1. insectă coleopteră coprofagă, cu corpul turtit, acoperit cu o carapace cornoasă, neagră și cu antenele dințate. 2. pecete, piatră grafată, bijuterie, amuletă înfățișând o asemenea insectă, simbol al reînvierii la vechii egipteni. (< lat. scarabaeus, fr. scarabée)

SCARABÉU ~i m. Gândac de talie medie, cu corpul plat, negru, cu membrele anterioare dințate. /<lat. scarabaeus, fr. scarabée

scarabeu m. insectă ale cării aripi sunt acoperite cu un fel de teacă cornoasă, ca gândacii.

* scarabéŭ m. (lat. scarabéus, din vgr. skarábeios, cărăbuș). Cărăbuș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scarabéu s. m., art. scarabéul; pl. scarabéi, art. scarabéii

scarabéu s. m., art. scarabéul; pl. scarabéi, art. scarabéii


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCARABEU (< fr., lat.) s. m. Denumire dată insectelor coleoptere din genul Scarabaeus, coprofage, cu corpul negru, lățit și turtit, răspândite în N Africii, Asiei Anterioare și Centrale și în E Europei. Pentru a asigura dezvoltarea larvelor, formează mici bulgări sferici de bălegar pe care îi rostogolesc apoi în adăposturi anume pregătite. În Egiptul antic s. din specia Scarabaeus sacer era considerat sacru.

Intrare: scarabeu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scarabeu
  • scarabeul
  • scarabeu‑
plural
  • scarabei
  • scarabeii
genitiv-dativ singular
  • scarabeu
  • scarabeului
plural
  • scarabei
  • scarabeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)