2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scandat, ~ă a [At: L. ROM. 1966, 22 / Pl: ~ați, ~e / E: scanda] 1-3 Care este rostit prin scandare (1-3).

SCANDA, scandez, vb. I. Tranz. A recita un vers (de obicei grec sau latin), descompunându-l în diferitele sale unități metrice sau silabice; p. gener. a citi, a vorbi sau a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. ♦ A citi o frază muzicală accentuând timpii tari. – Din fr. scander.

SCANDA, scandez, vb. I. Tranz. A recita un vers (de obicei grec sau latin), descompunându-l în diferitele sale unități metrice sau silabice; p. gener. a citi, a vorbi sau a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. ♦ A citi o frază muzicală accentuând timpii tari. – Din fr. scander.

scanda vt [At: PROT. – POP. / Pzi: ~dez / E: fr scander] 1 (C. i. versuri, de obicei latinești sau grecești) A marca măsura, descompunând în unități metrice sau silabice, în cursul recitării. 2 (C. i. versuri, de obicei latinești sau grecești) A recita, scoțând în evidență alternanțele silabice. 3 (Pgn) A vorbi sau a recita în mod ritmic, accentuând fiecare silabă sau fiecare inițială a unei prescurtări. 4 (C. i. fraze muzicale) A citi, a executa punând accentul pe timpii tari.

SCANDA, scandez, vb. I. Tranz. A recita un vers grec sau latin, descompunîndu-l în diferitele sale unități metrice sau silabice. ♦ A citi o frază muzicală accentuînd timpii tari. ♦ A accentua fiecare cuvînt, fiecare silabă sau fiecare inițială a unei prescurtări (într-o recitare, cînd se strigă lozinci etc.). Mii de flori au zburat în văzduh, cuvintele pace și prietenie au fost scandate minute întregi în toate limbile. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2735.

SCANDA vb. I. tr. A marca măsura versurilor grecești sau latinești, descompunîndu-le în unitățile lor metrice sau silabice; a recita respectînd valoarea silabelor. ♦ A vorbi sau a recita accentuînd fiecare cuvînt, fiecare silabă etc. ♦ (Muz.) A citi o frază muzicală, punînd accentul pe timpii tari. [< fr. scander, cf. lat. scandere – a urca].

SCANDA vb. tr. 1. a recita versuri (grecești sau latinești), descompunându-le în unitățile lor metrice sau silabice. ◊ a vorbi, a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. 2. a citi o frază muzicală, punând accentul pe timpii tari. (< fr. scander, lat. scandare)

SCANDA, scandez, vb. I. Tr. 1. A recita versuri grecești sau latinești, marcând unitățile metrice sau silabice; (p. ext.) a vorbi sau a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. 2. A citi o frază muzicală, accentuând timpii tari.

A SCANDA ~ez tranz. 1) (în special versuri latinești sau grecești) A recita cu voce tare, evidențiind structura metrică. 2) (îndemnuri, sloganuri etc.) A striga într-un ritm susținut, evidențiind fiecare cuvânt sau silabă (în timpul unor manifestații, competiții etc.). /<fr. scander, lat. scandare

scandà v. 1. a împărți un vers greco-latin în picioare; 2. a însemna cantitatea sau măsura versurilor.

* scandéz v.tr. (fr. scander, a scanda, d. lat. scándere, a te sui). Pronunț lămurit versurile accentuînd puternic și descompunîndu-le în picioare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scanda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scandez, 3 scandea; conj. prez. 1 sg. să scandez, 3 să scandeze

scanda (a ~) vb., ind. prez. 3 scandea

scanda vb., ind. prez. 1 sg. scandez, 3 sg. și pl. scandea

Intrare: scandat
scandat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scandat
  • scandatul
  • scandatu‑
  • scanda
  • scandata
plural
  • scandați
  • scandații
  • scandate
  • scandatele
genitiv-dativ singular
  • scandat
  • scandatului
  • scandate
  • scandatei
plural
  • scandați
  • scandaților
  • scandate
  • scandatelor
vocativ singular
plural
Intrare: scanda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scanda
  • scandare
  • scandat
  • scandatu‑
  • scandând
  • scandându‑
singular plural
  • scandea
  • scandați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scandez
(să)
  • scandez
  • scandam
  • scandai
  • scandasem
a II-a (tu)
  • scandezi
(să)
  • scandezi
  • scandai
  • scandași
  • scandaseși
a III-a (el, ea)
  • scandea
(să)
  • scandeze
  • scanda
  • scandă
  • scandase
plural I (noi)
  • scandăm
(să)
  • scandăm
  • scandam
  • scandarăm
  • scandaserăm
  • scandasem
a II-a (voi)
  • scandați
(să)
  • scandați
  • scandați
  • scandarăți
  • scandaserăți
  • scandaseți
a III-a (ei, ele)
  • scandea
(să)
  • scandeze
  • scandau
  • scanda
  • scandaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scanda, scandezverb

  • 1. A recita un vers (de obicei grec sau latin), descompunându-l în diferitele sale unități metrice sau silabice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin generalizare A citi, a vorbi sau a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Mii de flori au zburat în văzduh, cuvintele pace și prietenie au fost scandate minute întregi în toate limbile. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2735. DLRLC
    • 1.2. A citi o frază muzicală accentuând timpii tari. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.