2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂMOȘÁRE s. f. Faptul de a (se) scămoșa; scămoșat1. – V. scămoșa.

SCĂMOȘÁRE s. f. Faptul de a (se) scămoșa; scămoșat1. – V. scămoșa.

SCĂMOȘÁRE, scămoșări, s. f. Faptul de a (se) scămoșa.

SCĂMOȘÁ, scămoșez, vb. I. 1. Refl. (Despre produse textile; la pers. 3) A se face scame, a se face ca scama, a se destrăma (în urma uzurii, a unui defect de fabricație etc.). 2. Tranz. A face ca o țesătură să capete un aspect pufos și să devină mai moale (prelucrând-o cu ajutorul unei mașini speciale). – Din scămos.

SCĂMOȘÁ, scămoșez, vb. I. 1. Refl. (Despre produse textile; la pers. 3) A se face scame, a se face ca scama, a se destrăma (în urma uzurii, a unui defect de fabricație etc.). 2. Tranz. A face ca o țesătură să capete un aspect pufos și să devină mai moale (prelucrând-o cu ajutorul unei mașini speciale). – Din scămos.

SCĂMOȘÁ, scămoșez, vb. I. Refl. A se destrăma, a se transforma în scame; a se face ca scama. ♦ Tranz. A face ca o țesătură să capete un aspect pufos și să devină mai moale (prelucrînd-o cu ajutorul unei mașini speciale).

A SE SCĂMOȘÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre unele țesături) A forma scamă la suprafață; a deveni scămos; a se dezlâna. /Din scămos

A SCĂMOȘÁ ~éz tranz. 1) A face să se scămoșeze. 2) (materiale textile) A supune unei prelucrări speciale, dând un aspect foarte pufos; a flaușa. /Din scămos

scămoșéz v. tr. (d. scămos). Fac să-ĭ ĭasă scama: spiniĭ mĭ-aŭ scămoșat haĭna.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scămoșáre s. f., g.-d. art. scămoșắrii

scămoșáre s. f., g.-d. art. scamoșării; pl. scămoșări

scămoșá (a ~) vb., ind. prez. 3 scămoșeáză, 1 pl. scămoșắm; conj. prez. 3 să scămoșéze; ger. scămoșấnd

scămoșá vb., ind. prez. 1 sg. scămoșéz, 3 sg. și pl. scămoșeáză, 1 pl. scămoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. scămoșéze; ger. scămoșând

scămoșez, -șează 3, -șam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCĂMOȘÁRE s. v. cojire, descuamare, descuamație, jupuire.

SCĂMOȘÁRE s. 1. scămoșat, (reg.) scămoșeală, (înv.) scămare. (~ unui material textil.) 2. (rar) dezlânare. (~ unui pulover de lână.)

scămoșare s. v. COJIRE. DESCUAMARE. JUPUIRE.

SCĂMOȘARE s. 1. scămoșat, (reg.) scămoșeală, (înv.) scămare. (~ unui material textil.) 2. (rar) dezlînare. (~ unui pulover de lînă.)

SCĂMOȘÁ vb. (rar) a se dezlâna, (înv.) a se scăma. (Un pulover care s-a ~ de tot.)

SCĂMOȘA vb. (rar) a se dezlîna, (înv.) a se scăma. (Un pulover care s-a ~ de tot.)

Intrare: scămoșare
scămoșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scămoșare
  • scămoșarea
plural
  • scămoșări
  • scămoșările
genitiv-dativ singular
  • scămoșări
  • scămoșării
plural
  • scămoșări
  • scămoșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: scămoșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scămoșa
  • scămoșare
  • scămoșat
  • scămoșatu‑
  • scămoșând
  • scămoșându‑
singular plural
  • scămoșea
  • scămoșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scămoșez
(să)
  • scămoșez
  • scămoșam
  • scămoșai
  • scămoșasem
a II-a (tu)
  • scămoșezi
(să)
  • scămoșezi
  • scămoșai
  • scămoșași
  • scămoșaseși
a III-a (el, ea)
  • scămoșea
(să)
  • scămoșeze
  • scămoșa
  • scămoșă
  • scămoșase
plural I (noi)
  • scămoșăm
(să)
  • scămoșăm
  • scămoșam
  • scămoșarăm
  • scămoșaserăm
  • scămoșasem
a II-a (voi)
  • scămoșați
(să)
  • scămoșați
  • scămoșați
  • scămoșarăți
  • scămoșaserăți
  • scămoșaseți
a III-a (ei, ele)
  • scămoșea
(să)
  • scămoșeze
  • scămoșau
  • scămoșa
  • scămoșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)