SCĂLDĂTOARE, scăldători, s. f. 1. Loc de scăldat; scaldă. 2. (Pop.) Cadă, albie; p. ext. bazin. 3. Îmbăiere, baie; scăldat. 4. Fig. (Rar) Trecere a Soarelui dincolo de linia orizontului; apus. – Scălda + suf. -ătoare.

scăldător, ~oare [At: (a. 1652), ap. CADE / Pl: ~i, ~oare / E: scălda + -tor] 1 sf (Pop) Scăldare (1). 2 sf (Pop) Baie (1). 3 sf (Îvp) Apă (sau alt lichid) în care se scaldă cineva Si: (reg) scăldare (3). 4 sf (Spc) Apa din cristelniță în care se cufundă copilul care se botează Vz scaldă, scăldătură. 5 sf (Reg; îe) S-a căcat în ~oare Se spune despre cei ce-și fac singuri rău. 6-7 sf (Reg; îae) Se spune despre un om norocos (sau ghinionist). 8 sf (Îvp) Loc într-o apă, într-un râu unde se poate scălda cineva Si: (pop) scaldă (1), (îrg) scăldare (4), (reg) scăldat¹ (3). 9 sf (Îrg) Așezământ public cu instalații pentru îmbăiere (cu ape curative) Si: (îrg) scaldă (7), baie (8) publică. 10 sfn (Îrg) Vas în care se scaldă, de obicei, copiii mici Si: (pop) scaldă (8), (îrg) scăldare (5). 11 sfn (Îrg; spc) Recipient, vas al jerfeltnicului la vechii evrei. 12 sfn (Îrg; spc) Cristelniță. 13 sf (Rar; fig; șîs ~oarea soarelui) Apus (al soarelui). 14 sf (Pex; îas) Vest. 15 smf (Asr) Persoană care scaldă (1), mai ales pe nou-născuți. 16 smf Persoană care se scaldă (8). 17 smf (Spc) Persoană care face băi în scopuri curative (într-o stațiune balneară).

SCĂLDĂTOARE, scăldători, s. f. 1. Loc de scăldat; scaldă. 2. (Pop.) Cadă, albie; p. ext. bazin. 3. Îmbăiere, baie; scăldat. 4. Fig. (Rar) Trecere a soarelui dincolo de linia orizontului; apus. – Scălda + suf. -ătoare.

SCĂLDĂTOARE, scăldători, s. f. 1. Vas în care se face baie; cadă, scaldă. Puse o scăldătoare cu apă ne-ncepută. ALECSANDRI, P. III 274. 2. Faptul de a scălda; îmbăiere, baie; scăldat. Nu mult după naștere... urmează scăldătoarea nou-născutului. MARIAN, NA. 81. Ea făcu din ramurile unui copac un leagăn în care își punea copilul... și pentru scăldătoare se ducea la vadul de la albia unui pîrîiaș. ISPIRESCU, L. 122. Sprintenă ca o copilă, face degrabă leșie, pregătește de scăldătoare. CREANGĂ, P. 76. ♦ Fig. Cufundarea soarelui după linia orizontului; apus. Noaptea se împrăștie ușor ca o umbră și înghite tot în urma sa, învăluie tot, ca într-o trîmbă de întuneric, din pajura zorilor pîn’ la scăldătoarea soarelui. DELAVRANCEA, S. 164.

SCĂLDĂTOARE ~ori f. 1) v. A SCĂLDA. 2) pop. Vas pentru scăldat. 3) Apă folosită pentru scăldat; baie. /a scălda + suf. ~oare

scăldătoare f. loc sau cadă de scăldat: ea îi puse o scăldătoare cu apă neîncepută AL.

scăldătoáre f., pl. orĭ. Baĭe, loc saŭ cadă de scăldat: scăldătoare oiĭ (Biblia). În Trans. ș.a. scaldă.

scăldătoare (pop.) s. f., g.-d. art. scăldătorii; pl. scăldători

scăldătoare (pop.) s. f., g.-d. art. scăldătorii; pl. scăldători

scăldătoare s. f., g.-d. art. scăldătorii; pl. scăldători

SCĂLDĂTOARE s. v. baie, bazin, cadă, cristelniță, îmbăiere, scăldare, scăldat, vană.

scăldătoare s. v. BAIE. BAZIN. CADĂ. CRISTELNIȚĂ. ÎMBĂIERE. SCĂLDARE. SCĂLDAT. VANĂ.

scăldător, scăldătoare, s.m., f. și n. 1. (s.f.; pop.) scăldare, îmbăiere; baie. 2. (s.f.; înv. și pop.) apă în care se scaldă cineva; apa din cristelniță în care se scufundă copilul când se botează; scaldă, scăldătură. 3. (s.f.; înv. și pop.) loc într-o apă, într-un râu unde se poate scălda cineva; scaldă, scăldare. 4. (s.f. și n.; înv. și reg.) vas, cadă, albie, bazin în care se scaldă de obicei copiii; scaldă, scăldare; cristelniță. 5. (s.f.; fig.; în sintagma) scăldătoarea soarelui = apusul soarelui; vest. 6. (s.m. și f.; înv.) persoană care scaldă (pe nou-născuți); persoană care se scaldă; persoană care face băi în scopuri curative (într-o stațiune balneară).