SCĂLDĂTOARE, scăldători, s. f. 1. Vas în care se face baie; cadă, scaldă. Puse o scăldătoare cu apă ne-ncepută. ALECSANDRI, P. III 274. 2. Faptul de a scălda; îmbăiere, baie; scăldat. Nu mult după naștere... urmează scăldătoarea nou-născutului. MARIAN, NA. 81. Ea făcu din ramurile unui copac un leagăn în care își punea copilul... și pentru scăldătoare se ducea la vadul de la albia unui pîrîiaș. ISPIRESCU, L. 122. Sprintenă ca o copilă, face degrabă leșie, pregătește de scăldătoare. CREANGĂ, P. 76. ♦ Fig. Cufundarea soarelui după linia orizontului; apus. Noaptea se împrăștie ușor ca o umbră și înghite tot în urma sa, învăluie tot, ca într-o trîmbă de întuneric, din pajura zorilor pîn’ la scăldătoarea soarelui. DELAVRANCEA, S. 164.