12 definiții pentru scârnă scornă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCẤRNĂ s. f. (Pop.) Excremente. – Din sl. skvrŭna.

SCẤRNĂ s. f. (Pop.) Excremente. – Din sl. skvrŭna.

scârnă sf [At: PRAV. 249 / V: (îvr) scor~ / Pl: ~ne, (rar) ~ni / E: slv скръна] (Îvp) Excremente (1).

scârnă f. balegă: muștele la scârnă s’adună. [Slav. SKYRŬNA].

SCÎ́RNĂ s. f. Excremente (de om sau de animal). Apoi o zvîrlit în butoiul deschis scîrnă de cîine, bulgări. STANCU, D. 133. Îl știam lacom peste măsură, în stare să rîme după un gologan. M. I. CARAGIALE, C. 98.

scî́rnă f., pl. e (bg. skŭrna, a. î. d., vsl. skvrŭna, murdărire, profanare). Triv. Excrement, dejecțiune de om saŭ animal carnivor. V. baligă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scấrnă (pop.) s. f., g.-d. art. scấrnei

scârnă s. f., g.-d. art. scârnei; pl. scârne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÂRNĂ s. v. excrement, fecale.

scîrnă s. v. EXCREMENT. FECALE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scîrnă (-ne), s. f. – Excrement. – Megl. scrămă „urdoare”. Sl. skrvŭna „poluare” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 329; Conev 71), cf. sb. skrvn, cr. skrunja.Der. scîrnav, adj. (murdar, fetid), din sl. skrvŭnavŭ, bg. skărnav (Conev 97); scîrnăvi, vb. (a murdări); scîrnăvie, s. f. (murdărie, mîrșăvie).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scấrnă, scârne, s.f. – Fecale (Bâle, 2005); excremente. – Din sl. skrvǔna „murdărie” (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

Intrare: scârnă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârnă
  • scârna
plural
  • scârne
  • scârnele
genitiv-dativ singular
  • scârne
  • scârnei
plural
  • scârne
  • scârnelor
vocativ singular
plural
scornă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.