7 definiții pentru scârbavnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂRBÁVNIC, -Ă, scârbavnici, -ce, adj. (Înv.) Scârbos, dezgustător. – Scârbă + suf. -avnic.

SCÂRBÁVNIC, -Ă, scârbavnici, -ce, adj. (Înv.) Scârbos, dezgustător. – Scârbă + suf. -avnic.

scârbavnic, a [At: URICARIUL, III, 60 / Pl: ~ici, ~ice / E: scârbav + -nic] 1-2 (Îvr) Scârbos (1, 3).

SCÎRBÁVNIC, -Ă, scîrbavnici, -e, adj. Care provoacă scîrbă; scîrbos, dezgustător, scîrbelnic. Această superioritate... se oploși ca o scîrbavnică satisfacție într-un ascunziș obscur al sufletului. C. PETRESCU, O. P. I 78. Gluma, oricît de blîndă, a prietenului îl durea altfel. Îi părea surîsul scîrbavnic al unui preot care nu mai crede în minunea icoanelor. id. R. DR. 45.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scârbávnic (înv.) adj. m., pl. scârbávnici; f. scârbávnică, pl. scârbávnice

scârbávnic adj. m., pl. scârbávnici; f. sg. scârbávnică, pl. scârbávnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÂRBÁVNIC adj. v. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infam, infect, împuțit, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, neplăcut, nesuferit, netrebnic, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, rușinos, scelerat, scârbos, ticălos, urât.

scîrbavnic adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. GREU. INFAM. INFECT. ÎMPUȚIT. JOSNIC. MIȘEL. MIȘELESC. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPLĂCUT. NESUFERIT. NETREBNIC. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. RUȘINOS. SCELERAT. SCÎRBOS. TICĂLOS. URÎT.

Intrare: scârbavnic
scârbavnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârbavnic
  • scârbavnicul
  • scârbavnicu‑
  • scârbavnică
  • scârbavnica
plural
  • scârbavnici
  • scârbavnicii
  • scârbavnice
  • scârbavnicele
genitiv-dativ singular
  • scârbavnic
  • scârbavnicului
  • scârbavnice
  • scârbavnicei
plural
  • scârbavnici
  • scârbavnicilor
  • scârbavnice
  • scârbavnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scârbavnic

  • 1. învechit Care provoacă scârbă.
    exemple
    • Această superioritate... se oploși ca o scîrbavnică satisfacție într-un ascunziș obscur al sufletului. C. PETRESCU, O. P. I 78.
      surse: DLRLC
    • Gluma, oricît de blîndă, a prietenului îl durea altfel. Îi părea surîsul scîrbavnic al unui preot care nu mai crede în minunea icoanelor. C. PETRESCU, R. DR. 45.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Scârbă + sufix -avnic.
    surse: DEX '98 DEX '09